„Actele biometrice, o problemă nouă pentru Parlament” Din corespondența primită pe adresa electronică a Camerei Deputaților, dar și din cea personală, au reieșit în ultima perioadă o mulțime de mesaje cu același text, prin care atât subsemnatului, cât și multor colegi deputați sau senatori ni se aducea la cunoștință că o serie de motive îi determină pe aceștia de a ne aduce la cunoștință pericolul pe care îl reprezintă pentru România adoptarea Proiectului privind pașapoartele biometrice.
Dintre multiplele pericole ale acestui mod de citire electronică a datelor personale sunt enumerate: furturile de identitate, plantarea și folosirea de probe false la locul unei infracțiuni (de exemplu, amprentele, ușor de clonat), urmărirea cu facilitate a unor persoane, posibile victime ale unor atacuri teroriste etc.
În sfârșit, mergând pe logica celor care ne roagă să nu promulgăm o astfel de lege, precum că:
„Oamenii ale căror date biometrice au fost furate nu vor mai putea niciodată să aibă o viață liniștită. Dacă privim datele biometrice ca pe o cheie a identității personale, să nu uităm că această cheie nu poate fi schimbată. Dacă datele biometrice au fost furate, nu pot fi înlocuite în niciun fel și mereu vor apărea noi și noi incidente, accidente, contravenții și infracțiuni pentru care omul ale cărui date au fost furate va trebui să se justifice. Perspectiva este limpede și îngrozitoare: milioane de vieți distruse de introducerea actelor electronice.”
Iată că politicienii sunt din nou în fața unei noi provocări, cea pe care electoratul, pe de o parte, o provoacă, mai ales după introducerea votului uninominal, și cea a necesității ca România să respecte anumite promisiuni făcute Uniunii
Europene, aliniindu-se unei ordini internaționale de care mulți cetățeni știm că nu sunt bucuroși.
Însăși materialele primite în formă electronică pe adresele de e-mail ale deputaților sau senatorilor pornesc de la o premisă falsă, pesimistă și neatractivă, înșiruind o serie de fapte precum: furturi de identitate, clonarea datelor, amprentare, victime, atacuri teroriste, accidente, contravenții, infracțiuni și altele de acest gen.
Oare toate proiectele de lege vor trebui să pornească de la premise pesimiste sau invers?
Cred că modul de abordare în general a unui proiect de lege trebuie să pornească de la o perspectivă optimistă, care să vină în sprijinul cetățenilor, iar apoi, ca o măsură de prevenție, pot fi abordate și celelalte laturi ale problemei.
De acest gen de abordare va depinde și eficacitatea muncii noastre, reușita sau nereușita ei.
*
„România mall-urilor și Divertis Mall”
După intrarea în Uniunea Europeană, dar și înaintea acestui eveniment, România a fost ținta unei dezvoltări fără precedent în domeniul construcțiilor de mall-uri, acele construcții grandioase și pline cu produse de tot felul. Este drept că a fost o necesitate pentru cetățenii țării, și mai ales pentru cei cărora din cauza serviciului, afacerilor sau problemelor curente timpul nu le mai ajungea să caute în mai multe locuri produse necesare casei, gospodăriei sau de ordin personal, apelând la această formă comodă și eficientă de a face cumpărături, după moda din Europa occidentală.
Și iată că, în câțiva ani, marile magazine de tip mall au luat cu asalt mai întâi marile orașe, apoi și alte localități a căror populație avea un potențial ridicat de achiziționare a produselor de orice fel, populație care fie că primea bani din străinătate de la rude sau membri ai familiei care munceau și câștigau suficienți bani pentru a-i trimite și acasă, fie că putea câștiga suficient pentru a-și face periodic aprovizionarea din mall.
Fenomenul s-a extins, iar apogeul a fost mijlocul anului 2008.
Începând cu anul 2009, care a coincis cu schimbarea Guvernului și cu criza economică, a încetat și construcția mall-urilor, care parcă vine să prevestească o „nouă eră”.
De foarte multe ori, mass-media și mai ales televiziunile au făcut diverse sondaje de opinie în privința prețurilor, și chiar dacă în asemenea magazine prețurile depășeau cu mult piața liberă, anumite practici au rămas sub tăcere.
Singurele emisiuni interesante au devenit doar cele în care diverși politicieni își exprimă părerea în legătură cu una sau mai multe probleme de realitate curentă sau iau parte la câte o întâlnire cu realizatorii Divertis Mall, care au audiență, că doar de asta avem atâta nevoie.
Este ceea ce prinde bine la români în perioadă de glorie sau în perioadă de criză, pentru că divertismentul este în firea lor și nu este nimic rău în asta.
În municipiul Suceava, unde locuiesc, la un număr de circa 110.000 de locuitori sunt construite pe rând, unul după altul Metro, Carrefour, Mobexpert, Shopping City Kaufland, Selgros, Billa, Auchan, Dedeman, Romstal, BauMax și de curând gigantul Iulius Mall.
Construcțiile s-au cam oprit, din cauza opririi creditărilor, șomajul a crescut, dar magazinele sunt încă pline de cumpărători, ceea ce ne face să sperăm că odată cu spectacolele de la marile mall-uri, economia se va redresa, iar românii pot privi cu aceeași admirație Divertis Mall-ul de duminică seara.
Să priviți bine!
„UEFA, țiganii și Mircea Lucescu”
Am vizionat cu toții finala Cupei UEFA de la Istanbul, acolo unde Mircea Lucescu și Șahtior Donețk au câștigat trofeul european la fel de mult apreciat precum Cupa Campionilor Europeni, acolo unde Mircea Lucescu a lăsat loc de bună ziua sau, cum spun turcii, „Salam alekum” tuturor fanilor turci de la Beșiktaș și care de această dată, când au avut ocazia, i-au arătat din nou lui Mircea Lucescu cât de mult îl iubesc.
Dar și Mircea Lucescu le-a răspuns fanilor cu aceeași dragoste, precum că îi iubește foarte mult, însă căutând cu insistență drapelul României înainte de a merge acolo unde și-ar fi dorit să fie mulți antrenori, jucători sau fani din Europa, adică pe locul I al podiumului UEFA, și acolo unde Michel Platini, după ce cu o săptămână înainte sărbătorea la Palatul Parlamentului 100 de ani de la înființarea Federației Române de Fotbal, urma să înmâneze prestigioasa cupă tot unui român, Mircea Lucescu.
Multe ziare și reviste din Europa, multe radiouri și televiziuni și milioane de fani ai fotbalului știau, dar au mai punctat odată cu o bilă albă România, chiar și ziariștii italieni de la „Il Giornale”, care cu dragoste și recunoștință îi spuneau lui Mircea Lucescu „zingaro romeno”, o făceau în semn de mare admirație.
Ambasada României la Roma a sesizat foarte bine articolul din presa italiană, semn că își fac bine datoria acolo, la Roma, iar sesizarea lor a fost făcută tocmai în sensul de a nu se interpreta gestul presei de a fi unul xenofob, ci mai mult de prietenie și admirație pentru o cupă mult dorită chiar de campioana mondială – Italia.
Însuși Mircea Lucescu explică:
„E o exagerare din partea noastră cazul din «Il Giornale»! Și de Zenga și de Hiddink sunt numit un «zingaro della panchina»! Am vorbit acum cu cel care a scris articolul și mi-a explicat că nu a fost agresiv și că nu a vrut să mă jignească. Este o expresie italiană care se referă la un antrenor care a antrenat mai multe echipe. Eu am fost tratat cu respect în Italia”.
Mircea Lucescu, indiferent de originea lui, română, italiană, spaniolă sau țigănească este demult un brand pentru România, pentru că este român, născut în România și care nu uită niciun moment să amintească de acest lucru, iar atunci când nu o spune, nu uită să arate tuturor că țara sa este România.
Am prefera cu toții ca brandul nostru în Italia să se numească Mircea Lucescu, dar știm că acest lucru nu se poate, indiferent că i-ar spune român sau țigan, iar aceasta ar însemna ca fiecare dintre noi sau dintre cei care muncesc mai mult sau mai puțin în Italia, să se numească Albert Einstein.
*
Cu numărul 21 din 23 mai 2009, președintele Dorovschi Lucian mi-a scris următoarea scrisoare, pe care o redau integral:
„Asociația Persoanelor Deposedate Abuziv, Foștilor Deportați și Refugiați din România
Asociația Persoanelor Deposedate Abuziv, Foștilor Deportați și Refugiați din România are un consiliu director format din: președinte, doi vicepreședinți, un secretar și trei membri.
Asociația are personalitate juridică, dobândită în 24.03.2009, înregistrată la Judecătoria Craiova cu nr. 6850/215/2008. Este o organizație democratică și independentă față de orice autorități publice, partide politice, confesiuni religioase, sindicate.
*
Scopul asociației este apărarea drepturilor și intereselor prevăzute de Legile nr. 10/2001, nr. 9/1998, nr. 247/2005 și nr. 290/2003. Asociația își propune să contacteze legături și să relaționeze și cu alte asociații de profil, din țară sau din străinătate, să își informeze constant membrii cu privire la noutățile care apar referitor la legile sus-numite, să păstreze un dialog permanent și diplomatic cu instituțiile statului și, nu în ultimul rând, să stopeze tergiversarea măsurilor reparatorii care se cuvin celor afectați de neaplicarea legilor în discuție.
Asociația este întreținută financiar de donațiile inițiale ale membrilor fondatori și de cotizațiile lunare, stabilite în statut, ale fiecărui membru al asociației.
Sediul Asociației este în Craiova, str. Zorele nr. 3. Pentru o bună relaționare cu instituțiile statului au fost aleși anumiți membri, care să poată reprezenta Asociația și să poată expune problemele membrilor săi.
Prin aceasta dorim o colaborare cât mai bună cu dumneavoastră și totodată sperăm ca prin intermediul dumneavoastră să fim și noi băgați în seamă.
O dorință a noastră ar fi să ne invitați să participăm la o ședință la care să participe și reprezentanți ai Ministerului Finanțelor, ANRP București și Fondul «Proprietatea» pentru a purta discuții despre problemele proprietății, ale despăgubirilor și respectarea drepturilor omului”.
Problemele lor sunt importante și nu au găsit rezolvare nici până în prezent și, după cum se vede, cu toții așteaptă o rezolvare, care parcă nu mai vine.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.