Iosif Veniamin Blaga

„Actele de identitate biometrice ridică unele semne de întrebare”

Vin astăzi în fața dumneavoastră pentru a susține următoarea declarație politică: actele de identitate biometrice ridică unele semne de întrebare.

RFID este o tehnologie care permite identificarea și captarea automată a datelor prin intermediul radiofrecvențelor. Adesea este denumită „internetul obiectelor”, legând toate obiectele din jurul nostru (haine, bunuri de consum etc.) și, prin pașapoartele biometrice și cărțile de identitate electronice, totul, adică obiecte și oameni la un loc.

Pe lângă aspectele sale pozitive și novatoare, cu implicații privind sporirea eficienței și securității serviciilor, când este vorba despre oameni lucrurile devin mai complicate. Numeroase luări de poziție din rândul unor personalități sau ONG-uri au relevat serioase îngrijorări că această tehnologie de acces omniprezentă ar putea amenința viața privată.

Îngrijorarea vine și din cauza posibilității de creștere a gradului de supraveghere, în special la serviciu, ducând la discriminare, excludere, victimizare și, posibil, pierderea locului de muncă.

Vizavi de latura tehnică, există o serie de opinii și la nivel european – Parlamentul European, CEDO, prin care se ridică serioase semne de întrebare în ce privește succesul programelor SIS și SIS II și păstrarea dreptului la viața privată, din moment ce reținerea amprentelor digitale și faciale acum sau mai târziu va depinde de o serie de politici greu de anticipat.

Există o insistență susținută în adoptarea Ordonanței nr. 207/2008 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, motivată de obligativitatea adoptării legislației europene, conform Regulamentului CE nr. 2254/2004 și Deciziei Comisiei (2005) 409.

Faptul că anumite etape nu au fost riguros respectate ca procedură și termene, neoferind posibilitatea manifestării libertății de conștiință și de exprimare în timp util, mă face să mă întreb: cine și de ce a procedat astfel?

De asemenea, se pot pune o serie de alte întrebări; pe lângă cele de ordin tehnic, de pildă: pentru câte persoane din România această lege va avea relevanță, deocamdată fiind doar cele care vor ieși din Uniunea Europeană sau, poate, nu numai, cine știe?! Se va mai putea circula în viitor în Uniunea Europeană pe baza cărții de identitate? Până unde vor merge obligațiile noastre legislative față de Uniunea Europeană și cum ni le vom asuma?

Cred că, în această etapă, pașaportul de tip normal, simplu, turistic sau cum se denumește el în formele actuale, ar fi trebuit să fie păstrat ca regulă de bază, iar cel biometric să circule în paralel, pentru cine îl dorește, la cerere, până la verificarea lui practică, la nivel global, într-un interval de timp mai lung.

Cred, de asemenea, că în varianta propusă ar fi bine ca perioada de valabilitate pentru pașaportul simplu să fie egală în prima fază cu a celui biometric și, după verificarea practică a lipsei consecințelor dăunătoare omului, cu timpul, se poate ajunge la valabilitatea propusă de șase luni, un an.