Grațiela Leocadia Gavrilescu

Actualul Guvern Boc nu se mai știe cât a reușit, în febra măsurilor populist-demagogice impuse în scop electoral, în care sintagmele „pensii nesimțite” și „privilegii” au fost la mare preț, să aducă o gravă, o impardonabilă atingere culturii române.

95 de actori, dintre care 17 ai Teatrului Național, au fost nevoiți să aleagă, pe 9 decembrie 2009, între pensie și salariu, pentru că așa a dorit domnul prim-ministru să facă economii la buget pentru scenele doamnei Ridzi, perdelele doamnei Udrea și elucubrațiile domnului Patapievici, care... costă și ne costă atât de mult!

Între cei 17 se află, de exemplu, maestrul Mircea Albulescu, unul dintre puținii actori care ne-au mai rămas din generația de aur a teatrului românesc. L-am văzut, vineri seara, declarând, cu demnitate, că a optat pentru pensie, ceea ce înseamnă că nu-l vom mai putea vedea jucând pe scena Naționalului, că... „e de stat”!

Vai de țara asta dacă am ajuns ca, la atât de scurt timp după ce ne-am despărțit, plângând, de un Dinică, de un Ștefan Iordache, niște politruci de conjunctură să ajungă să le dicteze actorilor pe care scenă au voie să joace și pe care nu.

Sper din tot sufletul ca aceste victime colaterale ale războiului electoral să fie, imediat, repuse în drepturi de viitorul Guvern legitim al României și să găsim și calea de a le cere iertare.