Victor Socaciu

Actul lor eroic nu este cu nimic mai prejos decât ceea ce au făcut timișorenii, începând cu 15, 16 decembrie 1989, sau bucureștenii în 21 sau 22 decembrie 1989 și chiar și după aceste zile de cumpănă. De aceea, un omagiu trebuie adus acestor oameni de la Brașov, care au dat semnalul revoluției române.

Nu exista, este adevărat, contextul internațional, că, poate, atunci ar fi fost dărâmat Ceaușescu, dar și regimul său, despre care nu pot spune că a fost un regim comunist, a fost o structură de tip mafiot care a preluat conducerea României și a condus-o plecând de la o ideologie comunistă.

Aș mai spune că a existat în România, asemenea acelor oameni de la 15 noiembrie 1987 și de la 22 decembrie 1989, mai ales după Al Doilea Război Mondial și mai ales după ce au preluat comuniștii puterea, o pătură de intelectuali, și nu numai, care au constituit luptătorii anticomuniști din România, și cred că acum, la 20 de ani de la Revoluția română, putem să le aducem un omagiu acestor oameni care și-au jertfit viața pentru democrație.

Așa cum a existat, de-a lungul celor cinci decenii de comunism, o disidență continuă în România, să nu uităm că, cel puțin în ultimii ani, să zicem după 1980, figuri excepționale precum Gheorghe Ursu, doamna Doina Cornea, poeți ca Ana Blandiana, Mircea Dinescu sau filozofi ca Andrei Pleșu sunt oameni cărora le datorăm un respect deosebit, așa cum, în ciuda unor derapaje, în anii comunismului, în anii 1970 și 1980, un poet de excepție al românilor a lăsat o operă disidentă și a scris o operă disidentă, atunci poeme care au circulat în popor și mai circulă și astăzi, este vorba de Adrian Păunescu.

Aș mai spune că revoluția a emanat câteva figuri politice poate exemplare pentru tot ce s-a întâmplat în România postrevoluționară. Firește, o personalitate puternică este Petre Roman, fondatorul PD-ului, o figură proeminentă și providențială este Ion Iliescu, fondatorul PSD-ului