Radu Babuș

„Aderarea la Schengen”

România îndeplinește toate condițiile de aderare la Spațiul Schengen, dar până la sfârșitul anului 2013 nu se poate aștepta la nicio decizie privind aderarea.

România asigură _de facto_ securitatea frontierelor externe ale Uniunii Europene din momentul aderării sale la Uniunea Europeană, în ianuarie 2007. Eliminarea controalelor la frontierele interne ale Uniunii Europene este unul dintre cele mai vizibile și mai importante efecte ale procesului de integrare europeană. Spațiul Schengen este o zonă de liberă circulație a persoanelor care este formată din 26 de state membre.

Pentru cetățenii Uniunii Europene, eliminarea controalelor de la frontierele interne ale Spațiului Schengen înseamnă o mai mare libertate de mișcare și o securitate sporită prin adoptarea unor reguli comune ale statelor semnatare ale Convenției de punere în aplicare a acordului Schengen:

− eliminarea controalelor persoanelor la frontierele interne;

− set comun de reguli care se aplică persoanelor care trec frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii Europene;

− armonizarea condițiilor de intrare și a normelor privind vizele și cooperarea consulară;

− cooperare polițienească consolidată;

− cooperare judiciară prin intermediul unui sistem rapid de extrădare și transfer ale executării hotărârilor penale;

− crearea și dezvoltarea sistemului de informații Schengen.

Misiunile de evaluare a României au început în anul 2009. În urma celor șapte vizite de evaluare în domeniile aferente procesului de evaluare Schengen privind frontierele maritime, frontierele aeriene, frontierele terestre, cooperarea polițienească, protecția datelor personale, sistemul de informații Schengen/SIRENE, Comisia Europeană, în al treilea raport bianual, a transmis că România îndeplinește criteriile de a aplica în întregime acquis-ul Schengen.

Intrarea României în Spațiul Schengen s-a izbit de opoziția unor state membre, acestea motivând că ar fi unele lacune în domeniul reformelor în justiție și din cauza corupției, fapt care a dus la impunerea de noi condiții, altele decât cele prevăzute în Tratatul de la Maastricht din 1992.

Cred că singura rezolvare a acestei situații nefavorabile ar fi ca toate partidele politice, și nu numai, să conlucreze pentru atingerea acestui țel, care a fost destul de mult întârziat.