Adrian Mocanu

## „Aderarea la Spațiul Schengen”

În luna decembrie, cu prilejul Consiliului JAI, miniștrii de interne și justiție din statele membre UE pot decide favorabil asupra aderării României și Bulgariei la Spațiul Schengen. Cu această ocazie, PDL și Traian Băsescu au șansa de a face, pentru prima oară în activitatea lor politică, un bine foarte mare României. Pot realiza acest lucru prin două metode. Una dintre ele este ca, renunțând la orgolii și la minciunile pe care s-au obișnuit să le spună cu privire la evoluția sistemului de justiție din România, să lupte cot la cot cu majoritatea clasei politice de la noi pentru o decizie favorabilă a Consiliului JAI. Cealaltă metodă prin care echipa Băsescu–PDL poate face în premieră un bine pentru România este să tacă, să nu mai prolifereze șirul lung de aberații marca Monica Macovei, care nu pierde nicio șansă de a face neplăceri țării sale.

Majoritatea cetățenilor români cunosc faptul că aderarea la Spațiul Schengen este un deziderat la care, în mod normal, se ajunge prin îndeplinirea de către autoritățile țării solicitante a unor condiționalități de natură strict tehnică. Prin mijlocirea președintelui Băsescu și a purtătorilor de mesaje din PDL, eforturile susținute ale autorităților române de a îndeplini criteriile cerute de Bruxelles au fost trecute cu vederea, pe primul plan trecând o lectură politică și politizată a evenimentelor din țara noastră.

Este cunoscut că, sub președinția lituaniană a UE, chestiunea aderării României și Bulgariei la Spațiul Schengen a fost înscrisă cu câteva luni în urmă ca proiect de decizie pentru Consiliul JAI din decembrie.

În opinia mea, este nevoie ca toată clasa politică de la București să susțină munca depusă de specialiștii Ministerului Afacerilor Externe pentru îndeplinirea obiectivului ca miniștrii de interne și ai justiției din statele membre UE să decidă favorabil asupra aderării țării noastre la Spațiul Schengen în luna decembrie.

În prezent, în țara noastră există o serie de factori de vulnerabilitate în ceea ce privește pregătirea și intervenția în cazul producerii unor dezastre de orice natură: lipsa sistemului de avertizare și alarmare la scară națională, neinstruirea populației prin informări periodice și organizarea de cursuri și materiale informative care să fie distribuite către toate categoriile sociale, necunoașterea și nerespectarea legislației în domeniu de către cetățeni.

În momentul de față, există la nivelul Ministerul Educației un curriculum opțional privind un curs despre dezastre naturale, care se adresează în special copiilor din ciclul preșcolar și gimnazial și care poate fi aplicat la nivelul mai multor arii curriculare.

De aceea, consider important de elaborat un cadru legislativ adecvat, care să promoveze o cultură de prevenire a dezastrelor și de implementare a unor normative care să fie distribuite la nivelul comunităților locale.