Ion Eparu

„Adevărata față a învățământului superior, după 10 ani de sistem Bologna”

Publicarea cifrelor de școlarizare valabile în acest an la admiterea la programe de licență și master mi-a dezvăluit un fenomen alarmant. Constat că în trei, cel mult patru ani în cazul unor specializări, pierdem aproximativ jumătate dintr-o promoție. Este singura concluzie la care am ajuns, din păcate, deși am încercat să interpretez în fel și chip datele pe care le aveam în față.

Mă voi raporta, cum am mai făcut-o, în primul rând la un caz care îmi este familiar: Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești. Mă refer la o instituție de învățământ superior de stat de prestigiu, dacă judecăm după rezultatele obținute în cercetare, după interesul marilor companii pentru absolvenții de aici, mai ales pentru cei proveniți de la specializările specifice universității ploieștene, și, nu în ultimul rând, după interesul manifestat de studenții străini care aleg să urmeze o facultate în Prahova. Cu toate acestea, aflu că, în acest an, respectând tendințele manifestate deja în repetate rânduri, cu prilejul admiterii, numărul de locuri disponibile pentru programele de master este la jumătate față de cel de la admiterea la facultate.

În esență, conform declarației comune a miniștrilor educației din Europa, convenite la Bologna în iunie 1999, având printre semnatari și România, structura învățământului universitar se referă la adoptarea unui sistem bazat în mod esențial pe două cicluri, de subabsolvire și de absolvire. Accesul la al doilea ciclu necesită completarea cu succes a studiilor din primul ciclu, care poate dura cel puțin trei ani. Diploma primită după absolvirea primului ciclu ar fi, de asemenea, relevantă pentru piața de muncă europeană, ca un nivel anume de calificare. Al doilea ciclu ar trebui să ducă spre diploma de master și/sau de doctor, așa cum se întâmplă în multe țări ale Europei. În mod evident, interesul absolvenților de facultate ar fi trebuit să crească, în ceea ce privește definitivarea cursurilor, pentru programele de master care în noua formulă capătă un caracter obligatoriu, cel puțin informal, dacă ne gândim că Bologna își propune adoptarea unui sistem de diplome ușor de comparat și, de asemenea, de recunoscut, prin implementarea ideii de completare a diplomei, în vederea promovării puterii de angajare a cetățenilor Europei și competitivității internaționale a sistemului educațional superior european. Cu alte cuvinte, sistemul i-ar așeza pe absolvenții români la start la egalitate cu cei provenind de la universități care au trecut dincolo de renume, făcând de fapt istorie în cercetare, și nu numai. Cadrul legal există, cel puțin teoretic, și pentru tinerii noștri, de exact un deceniu. Scopul principal al transformării învățământului superior este sabotat însă din interior.

Ca să vorbim cu cifrele în față, revin la cazul invocat mai devreme, cel de la Ploiești, unde am văzut că sunt disponibile, pentru admiterea în anul I – licență, aproape