Neculai Rățoi

„Adevărata față a Iui Băsescu”

O veche vorbă românească spune că, dacă vrei să cunoști adevărata față a cuiva, dă-i puterea pe mână. Sfântă învățătura din bătrâni! Și cât de bine se aplică ea politicienilor puterii actuale, dar mai ales tătucului lor, musul cel laș de la Cotroceni, care răspunde la numele de Traian Băsescu! Căci nu poți spune că ești marele curajos al neamului când, știindu-te protejat de toate instituțiile puterii de stat, te dai mare că te bați cu neputincioșii, cu cei năpăstuiți de soartă, de la cel cu țâța-n gură pân’ la cel cu barba sură, de la autist până la bolnavul de cancer, și te mai și lauzi cu asta și cu faptul că ți-ai dorit-o din rărunchi! Culmea-i că se laudă și indirect, punând însă pe capul lui Boc toate năzdrăvăniile pe care actualul marinar de apă dulce le visează cu ochii deschiși ori sub influența băuturilor alcoolice, după cum recunoștea singur și de bunăvoie, uitând percepția generală asupra realității puterii că Boc ar fi capabil să nici nu respire fără ordin de la Cotroceni... Iar cel mai rău este faptul că Traian Cotrocenistul își urăște poporul pe care ar trebui să-l conducă plin de înțelepciune, însă de unde atâta înțelepciune?!

Recunoștea singur Cotroceanul-șef că s-a dus Boc la propriul partid cu ideea cică de a reteza de zor din pensiile oamenilor și că n-a găsit sprijin nici în PDL, nici în celelalte partide din arcul guvernamental. I-auzi brâul! Omule, pune 5 cuburi de gheață și dă-o pe lecitină, că s-au înmulțit efectele negative asupra piciorului cu neuronul activ! Hai s-o luăm pe degete...

Unu la mână. Dacă Boc n-a reușit să priceapă bine joaca aia cu Constituția, în viața lui n-o să priceapă nici joaca astălaltă, cu macroeconomia, deci nu poate fi bănuit că își revendică paternitatea ideii tăierii pensiilor, deoarece, măcar din spirit de autoconservare, n-ar fi emis o teorie asupra a ceva ce nu știe, pentru a nu-l lua tatăl băsiștilor la fugărit prin curtea palatului! A-l bănui pe Boc de idei macroeconomice – sau, în general, de vreo idee, fie ea și mai rea – e ca și cum ai cere lână de la broască și micșunele de la răchită! Iar până acum nimeni, în afara lui Băsescu, nu și-a revendicat paternitatea ideilor de retezare a salariilor, pensiilor, alocațiilor, indemnizațiilor, sporurilor și a altor venituri, de frică să nu-l ia lumea la spart ouă cu capul pe stradă...

Doi la mână. Ce face Traian Băsescu acum este o infantilă campanie de încercare de recredibilizare a PDL-ului și a partidelor din arcul guvernamental care, chipurile, s-ar fi opus din răsputeri ideii de retezare a pensiilor, da’ le-a promis fiorosul Boc că le rupe urechile ca pe niște foi de varză pentru sarmale și, de frică, au votat conștienți nenorocirea traiului părinților noștri...

Trei la mână. Uită Cotroceanul-șef (asta e, de-aia-i recomandam lecitină și al cincilea cub de gheață, căci e cam tânăr pentru scleroză...) că tăierea pensiilor a fost respinsă nu de către vreun membru al Guvernului sau măcar de vreun UDMR-ist ori alt portocaliu la carnet, ci de către însăși Curtea Constituțională, unde matrozul eșuat la Cotroceni chiar își plantase încă un om și avea majoritate! După cum uită și faptul că un document emis de Guvern nu poate fi emis doar că așa vrea Boc, în vreme ce restul miniștrilor se dau de ceasul morții că ei nu vor să fie de acord niciun strop măcar cu ce încearcă să le vâre cu forța la semnat ocupantul degeaba al locului unui premier priceput! Întrucât există solidaritatea guvernamentală, chiar așa să fi fost, Băsescu n-are nici cea mai mică urmă de credibilitate când zice ce zice pentru că, de exemplu, mai ușor îl convinge Elena Udrea pe Boc să-și schimbe gândul, decât invers! Patru la mână. Este înfiorător Băsescu când îi plânge pe umăr lui Boc pentru că n-a găsit nicăieri sprijin pentru tăierea pensiilor! Atâta ură împotriva poporului, împotriva pensionarilor care urmau să suporte o mare nedreptate colectivă, câtă s-a simțit în vocea și în privirea necalificatului Președinte al României, l-a cutremurat pe orice om de bunsimț care l-a auzit scrâșnindu-și ura pe micul ecran sau prin difuzoarele radioului public, aservit total și el puterii actuale! Trebuie să facem, cumva, o lege prin care cuiva stăpânit de o astfel de ură să i se interzică a accede la demnități publice! Pentru că nu poți să spui că ești mare conducător al unei țări, câtă vreme îi urăști poporul!