George Ionuț Dumitrică

## „Adevărata miză a scandalului «Sterling»”

Declanșarea scandalului „Sterling” nu reprezintă o surpriză pentru mine și cred că nici pentru foarte multă lume care activează sau observă scena politică. Cu un amendament: inițial am crezul că subiectul a fost aruncat pe piață — așa cum s-a întâmplat în ultimele două-trei săptămâni cu alte ample campanii de presă — pentru a estompa neputința și neștiința actualei guvernări de a găsi un program anticriză și de a-și ține, minimal, promisiunile electorale. Evident, dacă printr-un astfel de subiect exista posibilitatea de a ataca fosta guvernare, fostul premier și PNL, cu atât mai bine. Punct ochit, punct lovit.

Mi-am dat seama de faptul că suntem în fața unui astfel de subiect „paravan” încă din 3 februarie, când prima „știre” a fost aceea că „toate rezervele petroliere câștigate la Haga au fost concesionare unei firme cu un capital social de 200 lei și un singur angajat”. O enormitate mai mare nu se putea arunca pe piață.

Ulterior, povestea a fost ceva mai nuanțată. Foarte rar și cu jumătate de voce s-a afirmat că de fapt 50% din perimetrul

cucerit la Haga este liber de orice contract, că 45% este concesionat OMV încă de acum cinci ani și că Sterling are o concesiune pe doar 5% din respectiva suprafață. Deci nici vorbă de concesionarea totală a suprafeței celor de la Sterling. Dar cum concesionarea către OMV a aparținut administrației PSD și cum inchizitorul-șef în scandalul „Sterling” este chiar Iulian Iancu, fostul secretar de stat din Ministerul Economiei condus la vremea respectivă de PSD, referirile la firma austriacă au fost și sunt marginale. Păi dacă este să îl împușcăm pe fostul premier Tăriceanu pentru acel procent de 5%, atunci ceilalți oficiali, printre care chiar și domnul Iulian Iancu, ce pedeapsă ar mai putea căpăta pentru megaconcesiunea oferită OMV?!

Ținând cont de aceste realități, diversiunea „Sterling”, pentru că asta este, și-a schimbat cursul. Plouă mai nou cu acuzații — dar din nou se omite din ecuație OMV-ul — privind faptul că firmei canadiene i s-a concesionat exploatarea, în loc să se meargă pe vechile prevederi din 1991-1992 când producția se împărțea. Se invocă drept argument suprem că în loc de 55%, România va benefica prin redevențe de doar 5 până la 13,5%. Păi domnul Iulian Iancu să nu știe că acestea sunt noile prevederi legale în domeniu?! A uitat Domnia Sa ce prevede Legea petrolului din 2004, la care bănuiesc că a și fost printre autori? Cred că nu a uitat, dar profită de faptul că opinia publică nu cunoaște în amănunt toate subtilitățile legislative. Contractul cu Sterling a fost pus în acord cu Legea petrolului. Atât și nimic mai mult.

Dar arta diversiunii a ajuns la măiestrie. Altfel nu s-ar fi putut trimite presei sugestii cum că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 101/2007 a fost emisă de Guvernul Tăriceanu pentru a revizui Legea petrolului și pentru a permite expres modificarea contractului cu Sterling. Pentru cine nu știe — și acest lucru este trecut sub tăcere — contractul cu Sterling a fost semnat pe 24 august 2004, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 101 a fost emisă pe 4 octombrie 2007. Și nu cred că părțile care au negociat contractul, ANRM și Sterling, au beneficiat de o mașină a timpului pentru a pune datele din contract în acord cu viitoarea ordonanță de urgență.