Nuțu Fonta

„Adevărata nevoie de modele pozitive”

Sunt de acord că societatea românească are nevoie de modele, poate mai mult acum decât în orice altă perioadă a istoriei. Avem nevoie de modele în societate, în politică, în sport, în diplomație, în toate domeniile de activitate. Copiii

noștri nu mai au la cine să se raporteze într-un climat manelizat și tabloidizat, în care sunt prezente din abundență exemple negative. Cu toate acestea, nu pot fi de acord cu nerespectarea legii! Legea este lege pentru toți și așa ar trebui să fie și în România. Din păcate, în România, continuă mentalitatea păguboasă conform căreia legea e interpretabilă și diferă de la caz la caz, precum am văzut zilele trecute în speța Mircea Diaconu.

De fapt, cazul actorului Mircea Diaconu este un exemplu actual și cât se poate de explicit al interpretabilității legilor din România. Interzicerea candidaturii sale la alegerile europarlamentare l-a transformat, probabil fără voia sa, într-o victimă a regimului Băsescu, un lucru cât se poate de neadevărat. Nu putem generaliza așa-numita ingerință a președintelui în treburile justiției, așa cum nu se poate spune că toți judecătorii din România ar fi „băsiști”! Nu se justifică teoria conform căreia Traian Băsescu ar face legea în justiție, de a cărei independență cred că nimeni nu trebuie să se mai îndoiască. Consider că oprimarea actorului, a cărui activitate politică este pigmentată din plin de aspecte de incompatibilitate, este dăunătoare societății românești, în general, și scenei politice, în special. Victimizarea lui Mircea Diaconu, un model ca actor, pentru mulți români din anii 1960 încoace, a dus la o euforie de neînțeles, concretizată în strângerea a peste 100.000 de semnături pentru candidatura sa în doar cinci zile, grație și implicării „dezinteresate” a unei televiziuni naționale de prim-plan.

Există o decizie în vigoare potrivit căreia cetățeanul Mircea Diaconu nu avea voie să candideze la aceste alegeri europarlamentare. Încrâncenarea sa s-a soldat însă cu o altă hotărâre a instanței, conform căreia actorul poate candida liniștit. Tot circul derulat de la momentul respingerii candidaturii și până la acceptarea acesteia l-a transformat însă, din păcate pentru el, pe Mircea Diaconu, în sens rău. Dintr-un model adulat de milioane de români spectatori și telespectatori, Diaconu a ajuns acum într-o postură inedită, total opusă statutului său profesional, aceea de a se vedea cu orice preț, chiar dincolo de lege, europarlamentar. Astfel, România și românii au mai pierdut un model, perseverența actorului de a deveni un soi de om politic, la fel ca și alții, călcând în picioare legea care i-a stabilit incompatibilitatea.

Judecătoarea care a permis această interpretare a legii în favoarea actorului-politician și-a motivat decizia prin argumentul că Mircea Diaconu are „vocația legală incontestabilă” de a ocupa funcția de europarlamentar. „Vocația” de candidat era contrară unei decizii anterioare a ANI, care a informat că domnul Mircea Diaconu nu îndeplinește condițiile legale pentru validarea candidaturii acestuia pentru Parlamentul European, Domnia Sa fiind incompatibil pentru a candida, după ce a fost simultan și senator și director al Teatrului Nottara.