Viorel Buda

„Adevărata subminare a autorității statului: votul din 15 septembrie”

Într-o declarație susținută duminică la Palatul Cotroceni, președintele Traian Băsescu a condamnat din nou, în termeni extrem de duri, protestul polițiștilor de vineri, 24 septembrie. Din nou, șeful statului a menționat că protestatarii au încălcat legea, de această dată nuanțând, arătând că polițiștii „au purtat la un miting ilegal uniforme cu simbolurile statului român”. Mai mult, președintele a afirmat că protestatarii „au subminat autoritatea statului român”.

Stimați colegi, haideți să facem o paralelă! Ce am avut vineri? 6.000 de angajați ai statului, întâmplător polițiști, care au participat la o manifestare de protest. Îmi este greu în acest moment, pentru că informațiile sunt contradictorii, să apreciez cât de legală sau nu a fost partea a doua a protestului, cea din fața Palatului Cotroceni. Unele voci oficiale susțin că a existat autorizație și pentru această parte a manifestării, altele nu. Să presupunem că nu exista autorizație și pentru partea a doua a manifestației. Șeful statului a tunat și a fulgerat împotriva stării de ilegalitate și a cerut Guvernului să ia măsuri.

Ne întoarcem în data de marți, 21 septembrie anul curent, în plin scandal generat de una dintre cele mai mari, dacă nu cea mai mare, fraudă din istoria parlamentarismului român. Președintele Traian Băsescu este rugat nu să ia măsuri, pentru că teoretic nu avea ce măsuri să ia, ci doar să se pronunțe asupra fraudei de la votul pe Legea pensiilor. A refuzat, susținând că nu există în Constituție un articol care să-i permită așa ceva. A venit cu argumentul că o declarație privind evenimentele din 15 septembrie ar însemna o imixtiune în activitatea parlamentară.

Plecând de aici, stau și mă întreb, ce articol din Constituție i-a permis lui Traian Băsescu nu să se pronunțe, ci să aducă oficial acuzații în ceea ce privește legalitatea protestului de vineri și ce articol din Constituție i-a permis să solicite Guvernului să ia de urgență măsuri? Sigur, în aceste situații nu există prevederi în Constituție.

Să vedem evenimentele și din alt unghi de vedere. Presupunând că partea a doua a protestului polițiștilor a fost ilegală, cei vinovați sunt 6.000 de polițiști – repet, niște angajați ai statului –, dar în Camera Deputaților ilegalitatea nu a aparținut unor angajați, ci, mai grav, unor demnitari care sunt reprezentanți ai cetățenilor. Cu siguranță, niciunul dintre votanții celor 96 de deputați aflați în plen pe 15 septembrie după ora 21.55 nu și-a dat sufragiul pentru ca alesul său să comită fraude în Parlament. Însă pentru Președintele României nu a contat acest aspect.

Cei 6.000 de polițiști au protestat în numele lor, în numele colegilor lor, al familiilor lor. Protestul lor, indiferent ce grad de ilegalitate a avut, nu a generat sau, mai corect, nu va genera efecte nocive pentru societatea românească. În schimb, ilegalitatea votului din 15 septembrie va avea consecințe asupra a 6 milioane de actuali pensionari și asupra celor care urmează să se pensioneze. Ilegalitatea votului din Cameră mai reprezintă o desconsiderare a electoratului sau, mai pe românește, a cetățeanului și, nu în ultimă instanță, o legalizare a ilegalității în instituția care are drept menire să legifereze.