Suprafața de teren neutilizat este de aproximativ 1.025.947 hectare, ceea ce înseamnă în jur de 133 milioane de euro care s-au consumat în beneficiul deținătorilor de pârloage. Anul trecut agricultura a beneficiat de un sprijin financiar alocat atât din bugetul de stat, cât și din fondurile europene, în valoare de 3,025 miliarde de euro.
Actul normativ prin care se stabilește amendarea cu 400 de lei/hectar lovește în țăranii săraci, nu în adevărații profitori ai subvențiilor pe pârloagă.
Haosul legislativ existent, dar și superficialitatea autorităților din domeniu au permis să se dezvolte adevărate rețele de profitori de pe urma sărăciei din agricultură.
Mulți posesori de terenuri agricole preferă să nu miște un deget. Afacerea este profitabilă în special pentru cei care dețin întinderi mai mari de pământ. O sută de hectare de teren nelucrat produc într-un an 13.000 de euro. Din acești bani, proprietarul trebuie să achite doar impozitul către administrația locală, care diferă de la o regiune la alta, dar în medie nu este mai mare de 5-6% din valoarea subvenției. Se poate vedea că rezultă un profit curat de cel puțin 12.000 de euro, iar banii vin fără niciun efort.
Când s-a negociat finanțarea nu s-a pus problema ca sumele să fie alocate doar celor care muncesc pământul.
Subvențiile se dau cu o singură condiție: terenurile să fie curățate de buruieni. Dar și aici lucrurile sunt interpretabile, deoarece nu controlează nimeni ce se întâmplă exact pe aceste suprafețe.
S-au dezvoltat adevărate afaceri legate de terenurile agricole, mulți speculatori imobiliari profitând de lacunele legislative din țara noastră pentru a lua din banii care în mod normal ar trebui să-i ajute pe țărani să-și susțină culturile.
O mare parte a proprietarilor străini de terenuri agricole au anunțat inițial că vor să dezvolte în țara noastră ferme importante. Între timp, planurile s-au modificat și, în locul unor afaceri înfloritoare, au rămas suprafețe întinse de pârloagă pentru care se achită subvenții.
Proiectul de lege care impozitează terenurile nelucrate cu 400 de lei (95 de euro) pe hectar pare oportun, dar analizând mai bine situația actuală a agriculturii se poate observa că aplicarea unor sancțiuni de acest gen nu-i afectează pe marii proprietari de pârloagă, ci pe țăranii fără posibilități materiale.
Deținătorii de suprafețe întinse se vor bucura în continuare de subvenții și, chiar dacă vor plăti amendă, tot vor rămâne cu sume importante. O soluție legislativă eficientă ar fi stoparea oricărui sprijin financiar de la stat pentru proprietarii de pământ care nu pot face dovada că au și producție agricolă. De asemenea, se putea utiliza o supraimpozitare a terenurilor nelucrate, în așa fel încât să nu mai fie profitabilă pârloaga.
Florin Costin Pâslaru · 7 iunie 2011 · monitorul.ai
Nepromulgarea Legii privind interzicerea etnobotanicelor este cauza exploziei consumului de etnobotanice, în special în Regiunea de Nord-Est, care se distinge în privința consumului, înregistrând un procent de 19,9%, fiind urmată de Regiunea de Sud-Est, cu o prevalență declarată de 15,1%.
Debutul în consumul de droguri începe de la vârste timpurii, sub 14 ani – 13%, 14-15 ani – 10%, 16-17 ani – 41,3%. Accesibilitatea drogurilor este ridicată în locurile de petrecere a timpului liber, precum discoteci, baruri etc. – 23,4% din adolescenții de clasa a XII-a menționând că le pot procura ușor în aceste locuri, iar 17,8%, chiar foarte ușor – și la petrecerile cu prietenii – 18% au declarat că le pot procura în aceste locuri ușor, iar 12,8%, foarte ușor.
Tendința și evoluția traficului și consumului de droguri sunt îngrijorătoare. 300.000 de persoane cu vârsta cuprinsă între 15–64 ani au consumat cel puțin o dată în viață droguri ilegale. Dacă se iau în considerare și medicamentele (tranchilizante, sedative, antidepresive), 8,6% din populația României a consumat cel puțin o dată în viață droguri ilegale, adică aproximativ 1.300.000 de persoane.
La fiecare trei zile câte un pacient ajunge la urgențe intoxicat cu droguri de sinteză. Formele clinice sunt din ce în ce mai severe și asociază tulburări respiratorii, cardiace, neurologice și digestive. Cazurile în care pacienții agresează familia și anturajul sunt frecvente, iar în numeroase situații acestor intoxicații li se asociază tentativele de sinucidere.
Victimele sunt părinții, ce ajung să fie urmăriți cu drujba, dar și societatea, pentru că în toate aceste situații au fost mobilizate echipe de polițiști și jandarmi, iar medicii de la ambulanță sau de la urgențe au fost nevoiți să instituie măsurile de resuscitare în condiții de risc extrem.
Apariția fenomenului etnobotanicelor a modificat perspectiva pacientului cu abuz de substanțe, ce devine mai expus riscului de intoxicație acută, supradoză și deces. Nevoile de terapie ale acestor pacienți depășesc cu mult posibilitățile actualelor structuri medicale și impun apariția centrelor de toxicologie.
## „Guvernanții fac prognoze optimiste fără suport real”
Când vine vorba de prognoze și estimări, guvernanții noștri sunt foarte optimiști. La început. Ulterior, le neagă sau le încalcă singuri. Astfel s-a întâmplat și în privința deficitului, și nu este prima oară când țara noastră fluctuează pe poziții diferite în privința deficitului. Deficitul bugetar estimat în Strategia de export este cu 0,6% mai mare decât prognoza oficială de 4,4% din PIB. Dacă oficial țara noastră are ca țintă de deficit pe acest an 4,4%, convenită cu Fondul Monetar Internațional (FMI) și Uniunea Europeană (UE), alte instituții dau alte cifre. Astfel, prognoza oferită de Strategia națională de export a României 2011–2015, pusă în discuție publică de Ministerul Economiei la data de 5 mai, spune total altceva, și anume un deficit de 5% din PIB. Diferența de 0,6 puncte procentuale înseamnă în fapt circa 600 de milioane de euro cheltuieli peste limitele convenite.
Alte prognoze diferite sunt referitoare la rata șomajului, văzută la 8%, în vreme ce Executivul s-a lăudat cu un șomaj de doar 5,9%, printre cele mai mici din UE, conform raportărilor oferite de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM).
De altfel, nu e prima oară când România încearcă să ciupească UE la deficit. Anul trecut, România a cerut, alături de alte opt state UE, o derogare de la a include în deficit costurile cu reforma pensiilor. Mai exact, Executivul nu vrea să includă sumele pe care le virează către fondurile de pensii administrate privat.
Anual, statul virează circa 500 de milioane de euro către administratorii privați prin cei 2% din CAS transferați. Suma reprezintă 0,5% din PIB. În timp, valoarea procentului trebuie să crească. Suma a fost blocată la nivelul de 2% din 2009.
„«Optimistul de serviciu» de la Palatul Victoria”
Afirmația optimistă a premierului Emil Boc cum că România a redevenit locul unde merită să investești datorită stabilității economice și fiscale a șocat mediul de business. Să faci afaceri în România, în aceste vremuri, înseamnă să fii fraier sau amator de „sport sângeros”, având în vedere taxele mari și birocrația.
„Optimistul de serviciu” de la Palatul Victoria – Emil Boc – a prezentat investitorilor prezenți la Forumul Financiar o viziune „roză” privind situația din România, afirmând că: „România a redevenit locul unde merită să investești și aveți încredere în acest lucru. Astăzi, România are stabilitate macroeconomică, politică, guvernamentală, o stabilitate a Coaliției, a ieșit din recesiune ca prim pas spre ieșirea din criză. Chiar dacă, după cum spuneam, nori mai există pe cerul crizei, drumul este acela al ieșirii din furtună”. Deci este timpul să ne apucăm de investiții, pentru a nu pierde „trenul” creșterii economice.
Guvernul se așteaptă optimist ca investițiile străine să crească în următorii 3 ani de la 3,6 miliarde de euro
(2,8% din produsul intern brut) la 5,8 miliarde de euro (3,3% din PIB).
Pe de altă parte, guvernatorul BNR Mugur Isărescu a declarat că momentan nu se întrevede un val foarte mare de capitaluri, dar probabilitatea este destul de înaltă, susținând în același timp că în 2005–2008, când au fost intrări mari de capital, nu s-au comportat cum ar fi trebuit.
Realitatea nu pare însă să confirme optimismul debordant al premierului Boc. Investițiile străine directe, care în mod teoretic ar trebui să fie atrase de mediul investițional atractiv promovat de premierul Boc, au însumat, în primul trimestru, numai 379 milioane euro, în scădere cu 22% față de perioada similară a anului trecut, când au fost de 486 milioane euro, conform BNR, asta după ce 2010 a fost cel mai slab an, începând din 2004, din acest punct de vedere.
*
„Siguranța publică pentru «cei care contează»”
Din socotelile guvernanților reiese că păstrarea a 54.000 de polițiști și a 30.000 de jandarmi nu mai poate fi finanțată.
Ordinea și siguranța publică vor fi afectate, numărul infracțiunilor va crește și nu va mai avea cine să caute și să pedepsească răufăcătorii. Dar de toate aceste efecte vor fi sigur scutiți oamenii ce și-au achiziționat deja în ultimii ani servicii de securitate privată. Rămân în grija exclusivă a instituțiilor de ordine și siguranță publică vreo 17–18 milioane de cetățeni. Dar ce contează siguranța cetățeanului?
În țările în care distribuția teritorială a populației este asemănătoare celei din România, precum Franța sau Polonia, numărul polițiștilor și jandarmilor este mai mare decât în țările mici și cu majoritatea populației concentrată în câteva mari orașe.
Industria privată de servicii de securitate are o ofertă bogată: paza imobilelor sau a transporturilor de valori, paza persoanelor, detectivi, supraveghere, se oferă tot ce vrea clientul cu bani. Mulți dintre angajații acestor companii de securitate privată sunt specialiști competenți, plecați chiar din rândurile polițiștilor și jandarmilor.
Siguranța personală și a proprietăților a aproape 10% din populație este asigurată privat. Altor 10 procente din electoratul care aspiră la bogăție li se închide gura cu impozite mici și cu promisiuni deșănțate. Restul de 80% nu contează, lor le sunt livrate joculețe cu referendumuri, telejustiție și „înjură bugetarul, pensionarul, că ei sunt de vină”.
Persoanele din topul averilor dispun de suficiente resurse pentru a-și plăti securitate privată, educație privată, sănătate privată și fac tot ce pot pentru a nu mai contribui prin impozite corect plătite la finanțarea serviciilor publice disponibile pentru majoritatea de la baza piramidei sociale.
La temelia răririi rândurilor polițiștilor nu stau statisticile europene sau sloganurile polițiștilor, ci analiza cost-beneficiu executată de Guvernul portocaliu, un guvern privat al celor care „contează”.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.