Florin Țurcanu

## „Adevăratul Botoșani interzis!”

Apar în ziare tot felul de articole referitoare la diferite „întâmplări” pe care unii le consideră „foarte” importante, dar care nu sunt decât răutăți sau polițe de plătit unor persoane care n-au mai vrut sau n-au mai putut să-i susțină financiar pe unii dintre componenții „incoruptibili” ai tagmei ziariștilor. Dar nu apar în anumite publicații dramele zilnice pe care le trăiesc unii botoșăneni. De ce ni se pare viața unora sau a altora mai interesantă decât realitatea zilnică a celor care trăiesc în jurul nostru? De ce nu se analizează zilnic câte o așa-numită personalitate a actualei puteri, pentru ca omul de

rând, cel care duce în spate tot greul județului, să știe cine sunt cei pe care îi vom avea în fruntea noastră mult timp de acum înainte?

Cine sunt cei care ne conduc județul? Este o întrebare care apare zilnic pe buzele botoșănenilor. Dacă faci o plimbare prin oraș nu întâlnești decât oameni nemulțumiți care, în momentul în care încerci să-i întrebi despre situația actuală, nu le aduc decât reproșuri celor care ne conduc.

Ordonanța de „împământenire” a incompetenților portocalii în funcțiile de conducere ale instituțiilor locale a provocat un val de nemulțumire în rândul tuturor categoriilor sociale. Muncitori, profesori, medici își spun nemulțumirea de fiecare dată când sunt întrebați, iar uneori chiar fără a fi întrebați. Oamenii își spun durerea fără a-i interesa că cel sau cea care-i ascultă poate fi un informator al șefilor județului.

Făcând o plimbare prin oraș, m-am întâlnit cu un cadru didactic care, foarte revoltat că abia la sfârșitul lunii februarie a primit banii de navetă pentru luna ianuarie, m-a întrebat: „Când luăm, domnule, atitudine?! Eu nu fac politică, nu-s înscris în niciun partid politic, dar nu mai pot! Până acu’ câteva luni aveam salariu de merit, am muncit pentru el, am obținut rezultate, acum nu-l mai merit! Alte sporuri nu ne mai dau, că, de..., nu merităm! Dar cine le merită, domnule?! Doamna aceea care s-a titularizat pe o sumă «nu mică» de bani pentru a prinde o funcție pe care n-o merită sau alții ca ea care habar nu au cu ce se mănâncă postul pe care-l dețin sau instituția pe care o conduc?! Nu se mai poate trăi în ritmul acesta! Dacă vrei să fii un profesor bun, ai nevoie de bani pentru haine, cărți, dar și pentru produse de birotică. Nu te poți duce în fața elevilor în blugi «că-i lipsă de respect»! Să le ceri copiilor produse de birotică n-ai voie, bani să le cumperi nu-ți dau, că doar s-a inventat internetul, iar copiii pot învăța teorema lui Pitagora de pe net. Dar cei care n-au net de unde o învață?! Acei tineri care au luat medalii la concursurile internaționale de matematică, fizică, chimie n-au învățat de pe net. Cultura adevărată nu se face de pe net, domnule! Își bat joc de noi! La Suceava, cumpără o mașină de curățat cartofi de 35.000 lei. Auzi, mașină de curățat cartofi! Chiar ne cred pe toți reduși mintal? La noi cine știe ce cumpărături vor mai face, urmând de altfel exemplul de la Suceava!”