Sorin Constantin Stragea

„Adevărul despre starea învățământului”

Faptul că învățământul românesc este la pământ nu mai este o noutate pentru nimeni. Experiențele făcute de-a lungul anilor asupra acestui sistem ne-au adus în situația de astăzi. Subfinanțarea învățământului este și ea o cauză pe care nu o putem neglija.

Majoritatea celor care termină o facultate, indiferent că este de stat sau particulară, cred că nu sunt în stare să menționeze un singur lucru pe care l-au învățat în anii de studiu. Am testat acest lucru pe o serie de foști sau actuali studenți cărora, dacă le pui diverse întrebări legate de cursurile pe care le-au absolvit, răspunsul este de fiecare dată: „Mai știu eu acuma ce am învățat la facultate!”

Acum examenele se iau cu fițuicile sub bancă, cu telefonul la ureche, prin care un prieten îți dictează ce să scrii, sau, cu și mai mare tupeu, cu întreg cursul pe masă, dacă profesorul nu este prea atent. Elevii de liceu sunt mai interesați de nota pe care o iau la școală decât de motivul pentru care o iau, iar cei de gimnaziu sunt puși să facă turism cu microbuze pentru a ajunge la școală, în loc să fie odihniți atunci când ajung în clasă.

Liceenii intră pe bani la Universitate, fără admitere, termină în trei ani, devin profesori-suplinitori, iar elevii lor sunt prost pregătiți, mai prost pregătiți decât precedenții. Paradoxal, se face mai multă școală la liceu decât la Universitate. La liceu, profesorii pot încă să lase repetenți elevii care nu învață, fiindcă liceul e gratuit, iar profesorii nu sunt plătiți în funcție de numărul de elevi. Studenții sunt mai prost pregătiți decât elevii de liceu.

Vorbim astăzi de așa-numitul învățământ axat pe competențe. În noul sistem, elevii – vezi, Doamne! – nu mai tocesc date seci, ci dobândesc competențe. Mare este confuzia din capetele pedagogilor de școală nouă! Există însă materii axate pe competențe – a învăța engleza, franceza ori muzica înseamnă să știi a vorbi engleza, franceza, respectiv să cânți, fluieri sau fredonezi melodii. Există însă materii bazate pe cunoștințe – istoria, geografia, anatomia și zoologia, de pildă. Există materii intermediare, ca biologia și chimia, în care competențele și cunoștințele sunt complementare. Cultura generală e alcătuită doar din cunoștințe. Educația axată pe competențe va naște monștri,

fiindcă a ști cine a pictat Gioconda e o cunoștință, nu o competență.

Iată deci, stimați colegi, că cei aflați astăzi în stradă eu cred că nu sunt acolo doar din cauza salariilor, ci și din cauza faptului că sistemul de învățământ a ajuns într-un hal fără de hal. Trebuie să facem ceva pentru a remedia ce mai putem remedia.