Tamara Dorina Ciofu

„Adoptarea de măsuri pentru creșterea participării pe piața muncii și reducerea șomajului”

În prezent, multe state membre, printre care și România, se confruntă cu nepotriviri din ce în ce mai grave între cererea și oferta de forță de muncă. Ratele șomajului sunt în creștere, profilându-se perspectiva unei lupte pe scară largă pentru talente, având în vedere că întreprinderile se vor confrunta cu situația unor posturi vacante greu de acoperit și cu o penurie de personal cu calificările necesare, ca urmare a evoluției demografice.

Rata redusă a participării anumitor grupuri-țintă care înregistrează rezultate mai slabe în cadrul statisticilor privind piețele muncii este o altă sursă de anxietate. Participarea insuficientă a tinerilor cu un nivel scăzut de calificare, a persoanelor cu vârsta de 55 de ani și peste, a migranților, a persoanelor cu handicapuri care le afectează capacitatea de muncă, a persoanelor aflate în șomaj de lungă durată, a persoanelor sărace și a altor grupuri dezavantajate rămâne o problemă structurală gravă, chiar dacă este bine cunoscută. Se constată, în plus, o agravare a decalajului educațional. În același timp, investițiile în învățarea pe tot parcursul vieții continuă să indice un nivel insuficient al ambițiilor în Europa.

În același timp, pe măsură ce percepția societății asupra rolului agențiilor guvernamentale și a serviciilor publice se modifică, multe servicii publice de ocupare a forței de muncă trebuie să ia decizii politice problematice în legătură cu finanțarea lor pe termen lung și cu tipurile de activități desfășurate. Deși criza bancară a amplificat necesitatea de a reglementa piața, iar punerea în aplicare a politicilor rămâne o funcție esențială a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă, în mai multe țări există o tendință în creștere de a sublinia importanța responsabilităților autonome ale cetățenilor și întreprinderilor, uneori cu o posibilă reducere a necesității de intervenție de către furnizorii de servicii finanțați public și subliniind necesitatea de a utiliza în mod inteligent resursele publice. Consider că serviciilor publice de ocupare a forței de muncă li se cere să răspundă unor provocări prezente și viitoare. Astfel, apreciez că pentru a reacționa rapid la schimbarea circumstanțelor și a combina intervențiile pe termen scurt cu soluțiile durabile este necesar să se dea dovadă de flexibilitate, de un mod de organizare suplu și de creativitate. Serviciile publice de ocupare a forței de muncă pot anticipa și influența schimbările pieței muncii prin schimbul de informații cu organismele de elaborare a politicilor și printr-un comportament anticiclic.

În ultimele decenii, în toate statele membre a câștigat teren convingerea că serviciile publice de ocupare a forței de muncă ar trebui să joace un rol mai activ în ceea ce privește reducerea dependenței de prestațiile de șomaj. Pentru a răspunde la schimbările fundamentale prin care trec piețele muncii și societatea, se conturează treptat o nouă categorie de roluri care să ofere sprijin pe durata întregii cariere.