Camelia Khraibani

„Adopția, o alegere nobilă”

În declarația prezentă mă voi referi la un eveniment recent cu o deosebită semnificație umanitară. Este vorba despre „Marșul pentru viață”. Este o manifestare ajunsă la a patra ediție și este dedicată protejării copiilor și sprijinirii familiei. În acest an, tema evenimentului a fost „Adopția, o alegere nobilă”, pentru a atrage atenția că este nevoie de o cultură a adopției care să pună în centru interesul copilului, să valorizeze adopția și să nu culpabilizeze părinții naturali. Evenimentul a fost organizat în multe orașe din țară, printre care Cluj-Napoca, Timișoara, Brașov, Constanța, Ploiești, Oradea, Arad, Deva, Bistrița, Alba Iulia, Piatra-Neamț, Baia Mare și Bacău. Aproximativ o mie de persoane au participat în București, sâmbătă, 22 martie, la „Marșul pentru viață”, care a avut loc din Piața Unirii până în Parcul Tineretului din capitală, evenimentul fiind organizat pentru a susține adopția ca o soluție pentru ocrotirea copiilor născuți de mame aflate în dificultate.

Participanții la marșul din București au așezat în fruntea coloanei de manifestanți câțiva copii, care au purtat bannerul pe care a fost scrisă tema evenimentului din acest an – „Adopția, o alegere nobilă. Marșul pentru viață 2014” _._ Pe tot traseul marșului, manifestanții au purtat sute de baloane multicolore și pancarte pe care scria: „Ești mai puternică decât crezi”, „Adopția înseamnă dragoste”, „Pro adopție”, „Pro viață”, „Pro familie”, „Pro decență”, „Pro tradiție”.

Evenimentul la care mă refer a fost organizat cu scopul de a susține adopțiile, de a sprijini copiii abandonați, familiile aflate în dificultate care sunt nevoite să își dea copiii în adopție, dar și familiile care iau în adopție un copil, a declarat doamna Alexandra Nadane, președintele asociației „Studenți pentru viață”, organizatorul evenimentului din capitală. Totodată, doamna Nadane a precizat că evenimentul a fost organizat și pentru a atrage atenția că în România nu există o cultură a adopției, iar un copil adoptat, dar și familiile care adoptă sunt privite sceptic.

Împreună cu organizatorii evenimentului și eu susțin că adopția este o soluție firească pentru ocrotirea copiilor născuți de mame aflate în dificultate, ale căror familii nu își pot asuma responsabilitatea creșterii unui copil. Trebuie să supunem unei analize critice mentalitățile potrivit cărora familia care adoptă este văzută ca nefirească, mama sau părinții care își lasă copilul să fie adoptat sunt considerați nedemni de numele de părinți. Este cazul să apreciem că aceste calificări nu sunt corecte și că ele îngreunează mult încredințarea spre adopție, adopția și integrarea copilului adoptat.

Dacă în centrul atenției vom pune interesul copilului, vom vedea și o altă fațetă a realității sociale. Vom înțelege că părinții naturali nu trebuie disprețuiți pentru că au ales, adesea cu multă durere sufletească, să încredințeze altcuiva creșterea și educația copilului lor. Nu idealizăm realitatea, știm că sunt și experiențe nereușite sau chiar tragice cu unele adopții. Dar, pe de altă parte, nici nu putem să nu fim de acord cu reprezentanții asociației „Studenți pentru viață” atunci când, în cunoștință de cauză, susțin că, citez: „Un copil adoptat este un copil binecuvântat, la a cărui viață au contribuit două rânduri de părinți. Părinții adoptivi sunt de admirat pentru dragostea lor. Părinții naturali trebuie sprijiniți în luarea unei decizii deplin responsabile, care să aibă în vedere interesul copilului din toate punctele de vedere.”