Neculai Rățoi

„Adversarii noștri iar ne mănâncă de vii coliva...”

Cât au fost la putere, PDL-iștii au avut mereu impresia că ei sunt nepieritori, că vor sta la putere în veacul vecilor amin și profețeau ba moartea PSD-ului, ba decesul PNL, întrucât știau că au și făcut eforturi urieșești în acest sens, rupând, prin diverse tehnici și metode, bucăți din cele două partide.

Văzând însă nu numai că nu le ies predicțiile de care s-ar fi rușinat până și Sofronica, nepoata după cuscră a vecinei mamei Omida, ba, din contră, că întru îndepărtarea băsismului din România s-au unit trei partide pentru care nu diferența de doctrină era pericolul național, ci menținerea la cârmă a sectei portocalii, au început să propovăduiască destrămarea USL-ului de la o zi la alta. Din fericire, propovăduirea aceasta a fost ca acea a lui Moise-n pustiu, poporul român nefiind atât de prost pe cât își închipuia fosta putere că a reușit să-l prostească, replica nației fiind aceea că, la alegerile locale, PDL-iștii au mâncat o bătaie de le-au mers fulgii.

Trufia însă la PDL e mai mare decât priceperea politică, astfel încât, în continuare, cu cât se apropiau alegerile parlamentare, cu atât mai abitir propaganda băsistă îi trăgea-nainte cu spargerea USL – încă de ieri, dacă s-ar fi putut... Nu învățaseră nimic nici din alegerile locale, nici de la referendum, așa că se îndreptau de zor spre un dezastru ușor de anticipat de către orice om cu capul pe umeri și cu picioarele pe pământ. Preocupați mai mult de moartea caprei vecinului, în loc să își vadă de cum mai reușesc să îndrepte din imaginea proprie făcută țăndări printr-o guvernare trufașă, dar lipsită de înțelepciune și chiverniseală, ei asmuțeau propaganda doar într-o singură direcție: cea de convingere a electoratului că Uniunea Social-Liberală e pe ducă și că își trage ultima suflare.

Dar, cum zic românii, dacă sapi groapa altuia, nu numai că faci muncă voluntară, ba mai și cazi singur în ea. Așa că,

venind luna lui decembrie, au avut ocazia să vadă și rezultatele activității lor de cântare a prohodului USL: poporul furios a ieșit hotărât la vot și mai-mai să nu intre vreun PDL-ist în Parlament, luând-o de urmele țărăniștilor. Dacă s-au felicitat vreodată că nu le-a reușit vreun proiect legislativ a fost exact modificarea Legii alegerilor, căci dacă le reușea, cum chibițau de pe margine ce se-ntâmplă în Legislativul țării...

Ultima dată când a prins iarăși aripi propaganda băsistă și vedea din nou sfărâmată Uniunea Social-Liberală a fost la propunerea de către premier a procurorilor. Începuseră chiar laudele nemăsurate la adresa lui Victor Ponta, mai-mai că își aruncau pălăriile-n sus în urale și ovații, gândindu-se chiar la destuparea sticlelor de șampanie. Câtă lipsă de imaginație! Cum și-au putut închipui că o formațiune politică călită în focul luptei cu băsismul ar putea să fie dărâmată precum un castel de cărți de joc, la prima adiere de vânt? Ca și cum ai avea pretenția să tai o sabie din oțel de Toledo cu o foaie de hârtie! Câtă naivitate! Oricum, îi încurajăm să continue, să dea ce au mai rău în ei, că doar lumea vede și apreciază prestația lor la adevărata ei valoare, iar în decembrie a făcut și dovada că nu uită prea ușor!