Horea Dorin Uioreanu

„Agenda cetățeanului Boc _versus_ agenda simplului cetățean”

Una dintre cele mai îndrăgite expresii, cu șanse maxime de a intra în folclor, este „agenda cetățeanului”. De mai bine de un an și jumătate, din campania electorală pentru alegerile parlamentare din 2008, domnul Emil Boc și întregul PDL ne vorbesc zi-lumină și, ca o bonificație, la talk-show-urile nocturne, despre agenda cetățeanului. Adică despre ceea ce consideră Domniile Lor că stă scris în aceasta.

În timp, domnul Boc a mai modificat pe ici, pe acolo prioritățile din agenda cetățeanului, nu de alta, dar trebuia să dea bine la public, adică la electorat. S-a ajuns ca agenda de azi să nu corespundă nici cu cea din toamna anului 2008, nici cu cea din vara anului 2009, ba nici măcar cu cea din ianuarie 2010! Probabil că la frizerie, locul de unde premierul mărturisea că adună idei, personalul își modifica constant opțiunile! Nu voi face un remember al mulțimii de „agende” pe care PDL și șeful său le-au atribuit cetățeanului, pentru că aș vrea nevoie de prea mult timp.

Vreau să mă refer doar la momentul actual și la ceea ce un sondaj de opinie a relevat că se află pe agenda cetățeanului, priorități care nu prea „pușcă” cu cele ale Guvernului. Întrebați care ar trebui să fie prioritățile românilor, respondenții acestui sondaj au pus pe primul loc crearea de locuri de muncă (50,5%), iar pe locul doi, e drept, la mare distanță, lupta împotriva corupției (12,5%). Aceste priorități erau urmate de creșterea salariilor și a pensiilor, stimularea mediului privat, îmbunătățirea sistemului de educație și a celui sanitar, reducerea taxelor și impozitelor.

Vedem, așadar, că agenda cetățeanului Boc, aceea care reduce salarii, pensii, ajutoare sociale și se pregătește de creșterea taxelor și impozitelor, nu prea se potrivește cu agenda simplului cetățean. Simplii cetățeni demonstrează că știu mai multă economie decât experții PDL și că înțeleg că acum e nevoie de măsuri care să genereze locuri de muncă, măsuri care pot ajuta la depășirea crizei economice, iar scăderea angaralelor și stimularea mediului privat sunt unele dintre modalitățile care pot aduce venituri suplimentare la bugetul statului.

Cetățenii acestei țări știu și că lupta împotriva corupției nu se face prin declarații belicoase, nici prin arestări spectaculoase. Corupția se lăfăie și se îngrașă din fonduri publice, prin licitații cu dedicație, prin contracte păguboase pentru stat și profitabile pentru clientela politică.

Ca urmare, îi recomand domnului prim-ministru Emil Boc să mai iasă din Palatul Victoria, să se întâlnească și mai ales să asculte și părerile celor care suportă azi efectele dezastruoase pe care agenda Domniei Sale le-a avut asupra economiei românești. Poate că așa se va face un pic de lumină în mintea „grașilor” de bugetari care-i scriu discursuri și îi propun reduceri de venituri și va înțelege că din sărăcie nu se mai poate tăia nimic. Se poate doar adăuga mai multă sărăcie, caz în care apare disperarea. Or, se știe, disperarea nu poate fi controlată. Nici măcar prin demagogie.