Ioan Munteanu

„Agricultorii se pregătesc de campania de primăvară” Cei care muncesc pământul sunt gata să iasă la câmp. Din păcate, nu au resurse financiare suficiente pentru aprovizionarea cu semințe, cu îngrășăminte chimice, cu insectofungicide și cu motorina necesară pentru înființarea culturilor de primăvară.

Deși în anul agricol 2013 au obținut cele mai mari recolte din ultimii ani, producătorii agricoli nu au bani. Este de neconceput să faci producții record și, totuși, să nu ai bani din cauză că prețul de valorificare a produselor agricole vegetale a fost cu 30–40% mai mic decât cel practicat în alte țări. Paradoxal, au fost destui oameni care au regretat producțiile mari, gândind-se că în anii cu rezultate mai slabe au obținut venituri mai bune decât în 2013!

Urmarea firească este că mulți dintre deținătorii de terenuri agricole nu-și doresc să mai lucreze aceste suprafețe, iar cei care au terenuri în arendă se gândesc să renunțe la ele. Acești oameni merită tot respectul românilor. Doar dragostea de pământ și de animale nu-i lasă să abandoneze o muncă istovitoare, care nu le aduce mulțumirea așteptată. Nu se știe însă cât timp vor mai rezista. Ar fi un dezastru pentru România ca terenurile lor să rămână pârloagă și efectivele de animale, și așa cu mult sub numărul de capete din 1989, să înceapă să scadă.

La actuala stare de lucruri au contribuit și decidenții politici prin măsurile luate și prin declarații necontrolate. Cum e să fii responsabil de soarta pământului și să declari că cerealele sunt sub parametrii calitativi normali? Asemenea vorbe negândite au dus imediat la scăderea prețurilor de valorificare cu 30–40%, cu urmări grave asupra rezultatelor financiare. S-au introdus impozite noi: CAS, 16%, la fel pentru construcțiile agricole speciale, decizii care îi trag în jos pe cei care trăiesc din munca în agricultură și îi descurajează.

Ne bucură rezultatele bune din agricultură, ne bucură contribuția semnificativă pe care acest sector și-a adus-o la creșterea economică din 2013 și la PIB-ul României. Dar ce am făcut noi, politicienii, pentru cei care trudesc în agricultură? În afara promisiunilor din campania electorală, care a fost aportul nostru la sprijinirea țăranilor? De ce nu facem mai mult pentru ei, ținând seama că sunt cei care asigură hrana pentru toți oamenii din țară? Dacă toți politicienii s-ar gândi că investițiile bănești din agricultură aduc cel mai repede alți bani atât la bugetul statului, cât și în buzunarele producătorilor agricoli, alta ar fi soarta României. Ca și în anii din urmă, agricultorii se vor împrumuta, cu dobânzi usturătoare, și vor ieși la câmp ca să cultive pământul, tot așa cum au făcut și în toamna lui 2013 pentru înființarea culturilor din acest an agricol. E adevărat că acum terenurile cultivate în toamnă arată mai bine decât în anii anteriori și că agricultorii au motive să fie mulțumiți. Acest fapt le dă curajul să se lupte cu clima, cu intemperiile, cu lipsa banilor, dar și cu politicile agricole care încă nu le sunt favorabile. Îndârjirea lor mă face să-i îndrăgesc, să-i apreciez și să-i respect.