Andrei Dominic Gerea

„Agricultura nu este o prioritate națională, ci doar un domeniu căpușat de interesele unor PD-L-iști cu funcții”

Atunci când Guvernul Boc IV a fost nominalizat întâi în forurile de conducere ale PD-L, mai marii portocalii au beneficiat de fulminante surprize în ceea ce privește apariția unor nume care nu aveau nicio legătură cu cei susținuți de o grupare sau alta din partid, sau de greii acestuia.

O situație controversată a fost reprezentată de bătălia pentru portofoliul agriculturii, unde domnul Flutur îl susținea pentru nominalizarea pe acest post pe domnul senator Orest Onofrei, iar reprezentanții Ardealului, pe domnul deputat Valeriu Tabără. Și, așa cum era de așteptat, dar mai ales așa cum se întâmplă frecvent în PD-L, ce vor cei din conducerea partidului nu are nicio legătură sau influență cu ceea ce vrea conducătorul real al acestuia, nimeni altul decât vechiul și noul locatar de la Cotroceni. Prin urmare, marele partid aflat din nou în cărți pentru o nouă guvernare bocciană a avut parte la Ministerul Agriculturii de un outsider, preferat și impus de domnul președinte Băsescu.

Domnul Mihail Dumitru, ministrul agriculturii, a acceptat cu bucurie numirea în această funcție în decembrie 2009, dar suntem abia în februarie 2010 și dumnealui deja regretă că a făcut această imprudență, neluând în calcul, la vremea numirii sale în funcție, faptul că poate deranja foarte tare sau că se poate încurca în ițele intereselor PD-L-iste în domeniul agriculturii.

Dumnealui, poate de bună-credință, ca specialist în domeniu avea planuri sau chiar soluții pentru gravele probleme cu care se confruntă agricultura românească, subfinanțarea acută a acesteia, supărătoarele blocaje privind subvențiile și falimentele în lanț ale fermierilor români. Dar, ce folos atâta pricepere sau bună intenție dacă, mai presus de orice, pentru marele partid–stat PD-L sunt interesele de grup evidente și de neclintit în fața oricui i-ar putea dejuca vreun plan.

Domnul ministru Mihail Dumitru și-a anunțat zilele trecute unii dintre colaboratori că este presat să facă anumite lucruri împotriva voinței sale și că nu are altă soluție decât să-și dea demisia din fruntea ministerului pe care-l conduce, ca să nu ajungă în situații-limită pentru interesele oculte ale partidului portocaliu.

Oare cum este posibil ca domnul Boc, în calitate de premier și de președinte de partid, să gireze în subordinea sa, atât guvernamentală, cât și PD-L-istă, oameni care sunt în stare să pună pe fugă un specialist pentru ca jocurile mari

de interese ale unor latifundiari să rămână prioritare și rezolvabile în orice condiții?

Vorbiți, domnule Boc, de importanța agriculturii și de câtă nevoie au fermierii români de subvenții sau alte facilități, dar, în realitate, puneți în funcții oameni în ministerul de resort care nu fac altceva decât să căpușeze în asemenea hal ministerul încât și ministrul în funcție este nevoit să dea bir cu fugiții, de teamă, la foarte puțin timp după instalare.