Dorel Covaci

„Agricultura, o piatră de moară în zilele noastre, altădată motorul economiei naționale”

Zi de zi suntem bombardați cu știri despre scumpirea alimentelor de bază, despre evaziunea fiscală în domeniul agricol, terenuri arabile necultivate din lipsă de mijloace, gospodării rurale ruinate, țărani umiliți, importuri masive și agresive de produse agricole la prețuri de dumping, ce îngroapă agricultura naturală autohtonă, abuzuri ale mafiilor speculante ale piețelor de producători.

Potrivit unor statistici recente, în România avem 3 milioane de hectare de terenuri agricole nelucrate. De curând, pe agenda Guvernului a apărut aplicarea măsurii amendării proprietarilor de terenuri necultivate și neîngrijite, cu un cuantum cuprins între 50 și 60 de euro la hectar. Guvernanții doresc amenzi și pentru micii producători agricoli neînregistrați ca persoană fizică autorizată, care își vând produsele în piețe sau la unitățile de procesare.

Evident, pentru a se descuraja agricultura de subzistență nefiscalizată, nu se mai dorește nici acordarea sprijinului pentru micii producători agricoli neînregistrați la fisc, cu toate că regulamentul european privind ajutoarele de stat nu obligă la acest lucru, ba chiar precizează că statele UE nu au voie să facă discriminare de niciun fel între micii agricultori și marii fermieri.

Evazioniști nu sunt cei care vând în piață un kilogram de mere și două de ceapă pentru o pâine pe masă. Situația reală a țăranilor din România este aceea că, după ce cu mari eforturi și renunțări reușesc să cultive pământul, recolta obținută nu poate fi valorificată în lipsa unor canale de distribuție, iar bruma de resurse financiare investite rămâne blocată astfel în producția anului trecut. Caracterul perisabil al produselor agricole și zootehnice face ca sume importante, investite cu trudă de țărani, să curgă pe Apa Sâmbetei, în lipsa aplicării unor strategii coerente și realiste pentru sprijinirea agriculturii de subzistență. Lipsa lichidităților pentru semințe, utilaje agricole, produse de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor și buruienilor în agricultură determină blocaje, amânări și întârzieri în calendarul lucrărilor agricole anuale sau chiar declararea falimentului personal al gospodăriei de subzistență și ieșirea din activitate.

Țăranii nu doresc milă. Nu sprijinul material este unica soluție în cazul lor. Singura măsură cu adevărat eficientă ar fi crearea unor structuri pentru colectarea surplusului de produse agricole și zootehnice de către stat, în afara entităților speculative, care dețin controlul total al operațiunilor, în amonte și aval față de producătorul agricol, atât în comerțul cu soluții de înființare și întreținere a culturilor, cât și în colectare și distribuție.

În mod categoric, este nevoie de investiții în infrastructură, tehnică și tehnologie, iar fondurile europene par a fi singura soluție. Din păcate, sistemul este birocratic, greoi, corupt sau incompetent. Banii europeni cer alți bani din buzunarele țăranilor, unde, de cele mai multe ori, flutură vântul. Deseori, coeficientul de contribuție proprie a beneficiarului ajunge peste 50%, din cauza diferențelor de curs valutar neasumate în cofinanțarea publică.