Mircia Giurgiu

„Agricultura românească este în derivă”

Ca un element de structură a sistemului economic național, agricultura României are un rol important în progresul general al societății românești.

După anul 1989, România a fost obligată să importe aproximativ 70 la sută din necesarul de produse agroalimentare, și asta în ciuda faptului că agricultura românească a beneficiat de finanțare pentru programe, precum fondurile de preaderare, credite și surse financiare de la Banca Mondială, subvenții de la bugetul de stat ori din alte surse.

Din păcate, în România, nu sunt asigurate elementele de infrastructură necesare asigurării unei activități rentabile în agricultură, mai ales în sectorul de depozitare, prelucrare și valorificare a produselor. Mai mult, nu sunt funcționale sistemele de irigații, sistemele de depozitare și prelucrare a producțiilor de legume, fructe, cereale și plante tehnice, ferme care să fie competitive. Cu toate că țara noastră beneficiază, în special după aderarea la Uniunea Europeană, de finanțări din partea acestei structuri, agricultura românească se deteriorează treptat. Prin nefuncționalitatea ei, agricultura este o sursă de inflație, creează dezechilibre majore și instabilitate socială.

România, după integrarea în structurile Uniunii Europene, este obligată să recupereze un decalaj foarte mare în domeniile agricol, economic și social, față de restul țărilor din comunitatea europeană.

Rezultatul politicilor bune duse de celelalte țări membre ale Uniunii Europene este reprezentat de modernizarea exploatațiilor agricole, randamente mari, costuri mici de producție, calitate foarte bună a produselor agroalimentare și competitivitate pe piață.

Prin urmare, legislația din România trebuie amendată pentru a putea reglementa mai bine, cel puțin în domeniul agricol, susținerea financiară, modul de aprobare și monitorizare a proiectelor finanțate, precum și formele de folosire și rambursare a creditelor provenite din Fondul de dezvoltare și modernizare a agriculturii.