Se pare că vara aceasta nu a fost un sfetnic bun pentru noul produs al trădării din politica românească, și anume alianța ACL, în care fac casă bună partidul responsabil cu odioasele tăieri și partidul responsabil cu migrația politică. Într-adevăr, o combinație urâtă între două partide care se autointitulează de dreapta, dar care au făcut doar „stânga-mprejur” la ordinele lui Traian Băsescu în timpul celor două mandate ale ultimului autocrat din Europa.
Evident, alianța ACL nu a auzit încă de interesul național, despre drepturile românilor de pretutindeni, fiind mai mult preocupată de strategii politicianiste predate pe la școlile de vară de domnul diriginte, în dorința sa de a mai provoca încă o criză politică.
Mai nou, ACL a început să se preocupe de drepturile mamelor și ale pensionarilor, însă nu așa cum ar fi trebuit, ci prin boicotarea proiectului de amnistie fiscală a peste 12.000 de mame și 21.000 de pensionari. Astfel, ACL s-a plasat în rândul celor care sunt adepții daunelor colaterale, tratând mamele și pensionarii ca pe niște obiecte transmise între politicieni prin simplă tradițiune. Este un moment rușinos pentru politica românească, un moment inaugurat tocmai de foștii parteneri din cadrul USL, care au trecut foarte ușor
peste clipele când luptau alături de popor împotriva nedreptăților guvernelor Boc–Băsescu.
Foștii noștri colegi de guvernare nu s-au limitat doar la disprețul față de mame și pensionari, ci, dorind să arate fidelitate față de Blaga & Company, au declanșat o campanie media împotriva reducerii taxelor, declarându-se împotriva reducerii CAS, proclamând aceasta ca o măsură electorală, deși Guvernul actual nu urmărea decât stimularea mediului de afaceri privat. Calculul este simplu: de ce să susțină ACL o măsură foarte bună pentru mediul de afaceri privat, o măsură la care nu s-au gândit nici liberalii, nici democratliberalii când au fost la guvernare? Dacă această măsură ar avea succes și dacă implementarea ei ar reuși, cu ce ar veni în contrapondere „marea construcție de dreapta”?
Evident, la aceste întrebări un răspuns elaborat ar fi foarte greu de dat, deoarece, în afară de slugărnicie față de Palatul Cotroceni, nu s-au mai găsit alte măsuri în programul politic al marii construcții de dreapta.
În frunte cu Klaus Werner Iohannis, foștii noștri colegi de guvernare, actualii parteneri ai celor responsabili de odioasele tăieri, s-au gândit că ar fi timpul să susțină o criză politică în ceea ce privește aleșii locali, opunându-se soluției găsite de Guvern prin care li se permitea acestora să aleagă la ce formațiune politică să adere, în situația existenței unor alianțe care au participat la un scrutin electoral, dar care s-au destrămat. Tocmai ei, specialiștii în traseism politic, care pot fi zăriți în fiecare zi plimbându-se ca melcii pe autostrada bunului-simț, tocmai ei, care au schimbat atât formațiunile politice, cât și doctrinele la un simplu pocnet de degete de la Cotroceni, tocmai ei, care s-au declarat partenerii celor care au avut ca unică măsură de guvernare tăierea veniturilor populației, ei se erijează în exemple de moralitate pe scena politică românească!
Zilele trecute, prezidențiabilul ACL a făcut o vizită de campanie la Iași, prilej cu care tot aparatul de partid al ACL a încălcat grav legislația din România, transformând așa-zisul eveniment într-un veritabil miting electoral, deși nu ne aflăm încă în campanie electorală.
În conferința de presă desfășurată cu prilejul acestui miting electoral, prezidențiabilul ACL a declarat pentru media: „Am constatat că ACL funcționează împreună.” Da, într-adevăr, suntem vizibil „impresionați”!
Am fost curios să văd în ce constă funcționarea alianței de dreapta și mi-am făcut răbdare să ascult toată declarația domnului Iohannis: „Am stabilit câteva priorități pentru următoarele săptămâni. Vom veni cu o moțiune de cenzură.”
Se pare că singura soluție găsită de ACL și denumită pompos „priorități” este o moțiune de cenzură împotriva Guvernului Ponta. Hazliu moment! În timp ce „marea construcție de dreapta” se ocupă de moțiuni simple și moțiuni de cenzură, iar prezidențiabilul ACL se plimba prin Parlament cu coroane funerare, Guvernul Ponta încerca să scoată România din izolarea externă în care a ajuns datorită „priceperii” regimului Băsescu. În agenda de lucru a prim-ministrului au fost sau vor fi vizite de lucru în China, Turcia, Statele Unite ale Americii, tocmai pentru încurajarea schimburilor economice și întărirea poziției României ca pol de stabilitate la granița estică a UE și NATO.
Mai mult, Guvernul s-a preocupat și mai mult de relația cu Republica Moldova, reușind inaugurarea gazoductului Iași–Ungheni, inaugurarea SMURD Bălți și preocupându-se de o acțiune de donație către bibliotecile din Republica Moldova a unui număr de peste 25.000 de cărți în limba română.
Este din ce în ce mai greu pentru „forma fără fond” ACL să accepte bilanțul economic pozitiv al Guvernului Ponta pentru anul 2014. Suntem siguri că nu au apucat să se uite pe datele puse la dispoziție, deoarece se ocupă, ca interes primordial, cu redactarea textului moțiunii de cenzură, însă avem noi răbdare să le precizăm că în 2014 producția industrială a crescut cu 9%, că în 2014 valoarea cifrei de afaceri din comerțul cu amănuntul a crescut cu 8,6%, ceea ce înseamnă o creștere a puterii de cumpărare, adică mai mulți bani pentru populație.
Aceste cifre sunt pozitive, domnilor de la ACL, care ne-ați obișnuit doar cu creșteri negative și tăieri! Aceste creșteri sunt rodul unui program guvernamental orientat către interesele populației, deși Guvernul României a fost permanent supus la presiuni de „dirigintele” de la Cotroceni, care a refuzat numirea unor miniștri, lăsând Guvernul fără un ministru al bugetului, tocmai acum, când ne apropiem de sfârșitul anului.
Problema dumneavoastră, dragi colegi din ACL, este că timpul care curge nu poate fi anchetat de DNA, nu poate fi blocat de Cotroceni și nu poate fi cenzurat de vreo moțiune, iar acest lucru vă deranjează foarte tare. Apropierea sfârșitului anului înseamnă pentru voi sfârșitul politicianismului! Și, uite-așa, veți rămâne fără principala dumneavoastră doctrină, iar românii, fără ultimul dictator din Europa, în ziua în care vom sărbători 25 de ani de la încheierea unei alte dictaturi, pe care unii dintre români o consideră mai puțin dăunătoare decât asta pe care ați instituit-o voi, acest lucru fiind doar răspunderea dumneavoastră.
*
„«Urmașa lui Traian» a intrat în vrie”
După ce, cu puțin timp în urmă, Elena Udrea îi provoca insomnii domnului Baconschi, iată că fostul ministru al Guvernului Boc și-a propus să provoace insomnii tuturor românilor, anunțându-și candidatura pentru Președinția României. Evident că, pentru a putea candida, conform Constituției României, trebuie un anume număr de semnături de susținere. Nu credem că blonda de la Cotroceni va strânge numărul necesar de semnături, pentru că nu va mai putea uza de mașinăria electorală pusă la punct de domnul Baconschi în 2009 la Paris, dar, dacă va reuși, totuși, înseamnă că prin laboratoarele politice ale Palatului Cotroceni se gândește la un nou atac împotriva poporului român.
Recent, prezidențiabila PMP a declarat că nu are nicio emoție în ceea ce privește turul doi al alegerilor președințiale. Evident, după ce l-a păcălit din nou pe Cristi Diaconescu și s-a impus candidat la alegerile președințiale, Elena Udrea nu mai are nicio emoție în ceea ce o privește, le-a depășit atunci când dosarele cu fraudele de la Ministerul Dezvoltării au fost uitate printr-un fișet prăfuit de la DNA.
Au trecut vremurile în care doamna avocat Udrea era prezentată pe scenă, cu onoruri prezidențiale, de către însuși idolul său în politică. Au trecut vremurile în care fosta candidată la „Miss Buzău” dădea cu mopul în fața camerelor de luat vederi, pentru a păcăli alegătorii unui colegiu din județul Neamț, sau vremurile în care se autoeticheta admiratoarea propriei sale persoane. Elena Udrea își dorește acum să fie Președintele României și, din această postură, să facă vizite oficiale Președintelui Norvegiei. Evident, noi îi urăm succes, însă îi spunem de pe acum că s-ar putea să nu
îl găsească pe Președintele Norvegiei acolo unde îl caută Domnia Sa.
Și, cum socoteala din propria cocină politică nu se potrivește cu cea de pe scena politică românească, iată că prezidențiabila PMP a fost huiduită prin turneul electoral pe care îl efectuează în țară. Doamne, ce surpriză, tocmai femeile care erau „ajutate” cu pantofi cu toc de calitate îndoielnică, în mijlocul prăpădului din timpul inundațiilor istorice din 2012, tocmai persoanele respective au cerut cont blondei de Pleșcoi. Câtă „nedreptate” și câtă „lipsă de recunoștință” față de o persoană care din venitul ei „micuț” și netăiat cu 25% a rupt o parte importantă pentru ca femeile de la țară să beneficieze de noile tendințe ale modei.
Să fi fost oare niște admiratoare ale oponenților politici sau poate niște alegători ai EBEI care s-au săturat de privilegiile acordate blondei de Pleșcoi? Nu știm exact, dar, probabil, ne va lămuri stafful doamnei Udrea, care va cere iar procurorilor ca toți cei care au huiduit-o pe blondă să „dea cu subsemnatul” cu mâna pe Biblie.
Într-un exces de sinceritate, doamna Udrea a proclamat: „Nu am nevoie în partid de traseiști politici.” Prima dată nu ne-a venit să credem... Oare se reneagă doamna Udrea pe sine însăși sau a fost doar vreun admirator al Domniei Sale care nu a decriptat corect simbolistica degetului arătat de deputatul Mircea Toader? Nu știm ce a fost în mintea viitoarei locatare de la Rahova, însă un singur lucru este cert: toți fruntașii PMP au măcar trei partide la activ și par să rămână consecvenți traseismului politic.
Partidulețul lui Traian Băsescu își face loc pe scena politică românească lansând candidaturi prin parcurile din mlaștini construite pe bani europeni sau pe terenurile de sport în pantă, de unde PMP, cu cei câțiva membri ai săi, s-ar putea lansa într-un desant aerian pentru a sfida în continuare România cu celebra frunză a Elenei Udrea. Poate doamna candidat, de la nivelul bretonului său drept, să ne explice prin intermediul media ce s-a întâmplat cu banii sifonați, unde au ajuns, campaniile cui au sprijinit și, nu în ultimul rând, dacă au fost spălați și prin ce metode?
Este bine că doamna Elena Udrea va candida la prezidențiale. Este bine, pentru că voturile nu se vor mai risipi și pe partidulețul lui Traian; este bine, pentru că așa populația se va mobiliza să vină la vot, pentru a-i înfrunta pe cei care au sfidat-o timp de 10 ani și care nu au făcut decât o singură cucerire pe scena politică românească: nu au cucerit reduta corupției, nu au cucerit reduta traseismului politic, nici măcar redutei sifonării banului public, ci doar pe... domnul Baconschi!
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.