Camelia Gavrilă

„Alimentația și obezitatea infantilă. Demersuri educaționale, medicale și de cercetare”

Rapoartele anuale ale Organizației Mondiale a Sănătății indică în mod constant, în ultimele decenii, amplificarea alarmantă a unui fenomen nedorit și periculos: alimentația incorectă și obezitatea populației. Conform acestor statistici, în jur de 30% din adulții lumii și aproape 20% din copii sunt afectați de acest fenomen.

Și în cazul țării noastre situația menționată se regăsește îngrijorător, datele furnizate de institute prestigioase, precum Institutul Național de Endocrinologie „C.I. Parhon”, apreciază că 25% din cetățenii români sunt obezi și 50% sunt supraponderali. Este și mai grav însă faptul că în rândul populației atinse de obezitate și supraponderabilitate întâlnim foarte mulți copii. Există diverse statistici, cele mai optimiste dintre acestea susținând faptul că trei din 10 copii români sunt supraponderali, iar 8% sunt efectiv obezi, în timp ce alte statistici, mai pesimiste, indică cifre mai ridicate.

Realizând pericolul pe care acest fenomen îl reprezintă pentru viitorul continentului nostru, Uniunea Europeană a lansat, în anul 2014, „Planul de acțiune împotriva obezității infantile 2014–2020”, arătând că 7% din bugetele pentru sănătate din țările UE sunt cheltuite pentru tratarea bolilor asociate obezității, că anual decedează 2,8 milioane de oameni din cauze care au legătură directă cu obezitatea și supraponderabilitatea, dublate de consecințe medicale diverse, și că unul din trei copii din țările Uniunii este obez sau supraponderal.

Datele prezentate sunt alarmante. Având rareori legătură directă cu moștenirea genetică a copilului, obezitatea infantilă reprezintă, mai degrabă, consecința unui cumul de factori favorizanți, de natură socială, printre care: deficitul de educație și informare în domeniul nutriției, al alimentației sănătoase, lipsa preocupării pentru mișcarea fizică și sport, activități sportive sau supravegherea parțială a comportamentului copiilor din partea părinților, a familiei, în general, sau din partea școlii.

Implicarea și atitudinea familiei sunt esențiale, pentru că niciun alt actor de pe scena educației nu are un rol mai important în formarea caracterului, a deprinderilor unui copil, în procesul de trecere a acestuia către adolescență și mai apoi către viața adultă.

Din nefericire, în domeniul educației pentru o viață sănătoasă, acest proces înregistrează, nu de puține ori, grave eșecuri. Întâlnim, în primul rând, părinți care manifestă, ei înșiși, multe carențe în ceea ce privește educația în acest delicat domeniu. Deciși să le ofere copiilor lor o alimentație bogată, aceștia sfârșesc prin a crește și a hrăni copilul într-un mod total nesănătos, în meniul zilnic al acestora aflându-se produsele de cofetărie, dulciuri oferite în exces, băuturi carbogazoase, produse de tip fast-food. Și, de cele mai multe ori, aceste excese sunt dublate de indiferența pentru activitățile sportive și mișcare fizică, necesare pentru dezvoltarea complexă a copilului, alternativele recreative fiind reprezentate deseori de activități sedentare legate de computer/telefon, tabletă sau de vizionarea programelor TV.