„Alocarea echitabilă a fondurilor publice pentru comunitățile locale”
Mă adresez dumneavoastră în legătură cu o problemă de interes pentru fiecare dintre noi, în calitate de reprezentanți ai cetățenilor din colegiile și circumscripțiile în care am candidat.
Mă refer astăzi la „Programul prioritar național pentru reabilitarea, modernizarea, dotarea și finalizarea lucrărilor de construcție a așezămintelor culturale de drept public din mediul rural și mic urban”. Doresc să aduc în atenția dumneavoastră, a Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și a Companiei Naționale de Investiții o problemă cu care se confruntă comunitățile locale din colegiul meu, dar care se regăsește la nivelul întregii țări.
Am analizat cu atenție modul de alocare a fondurilor pentru acest program la ultima selecție de proiecte făcută de Compania Națională de Investiții și consider că există o disproporționalitate evidentă în acest sens, dar care poate fi corectată pe viitor cu ușurință. Astfel, de multe ori sunt finanțate două sau chiar trei obiective similare în aceeași localitate, existând județe în care situația se repetă pentru mai multe localități.
Și în cazul Colegiului nr. 1 din județul Iași avem o situație identică: este aprobată construcția unor cămine culturale în sate ale aceleiași comune, în timp ce cetățenii din alte comune mai au mult de așteptat până când vor primi bani măcar pentru un obiectiv de acest fel, deși au depus și ei proiecte. Pentru județul Iași aș menționa comunele Prisăcani, Trifești și Golăești, unde eforturile reale ale autorităților de a oferi comunității lor un cămin cultural nu au fost încununate de succes.
La fel ca și dumneavoastră, sunt în permanent contact cu autoritățile locale din colegiu, cunosc nevoile și proiectele pe care aceștia le au, mai ales în privința infrastructurii – unde provocările sunt cele mai mari, inclusiv din cauza constrângerilor bugetare. Cunosc eforturile pe care ei le depun să concretizeze aceste proiecte și impactul negativ pe care îl are amânarea la infinit a unor investiții asupra vieții cetățenilor și asupra întregii comunități.
În calitate de parlamentar și de membru al majorității parlamentare, cunosc și situația bugetului național. Știu, de asemenea, că există metodologii și proceduri din ce în ce mai bine construite, care fundamentează selecția proiectelor locale și alocarea de fonduri.
Poziția pe care o iau astăzi este un apel pentru îmbunătățirea acestor criterii de alocare, prin introducerea unui filtru care să țină cont de distribuția geografică a acestor proiecte. Aduc în sprijinul propunerii mele și argumentul eficienței investițiilor: anumite investiții – cum sunt așezămintele culturale – pot fi utilizate de un număr mai mare de cetățeni din perimetrul câtorva comunități mici, aflate la distanțe rezonabile unele de altele. Spre deosebire de investițiile în așezăminte culturale, cele în drumuri sau în canalizare, de care beneficiază în mod direct cetățenii de pe aria unei comunități, nu pot fi alocate selectiv – doar cetățenii din localitatea care are un sistem de canalizare se pot bucura de el, nu și vecinii lor.
În consecință, consider că este de dorit ca în completarea criteriilor care evaluează strict proiectele individuale pentru obiective de investiții de tipul căminelor culturale să fie aplicată o grilă de distribuție geografică echilibrată. Le putem vedea ca pe niște puncte care „iradiază” beneficii pe o zonă geografică mai mare, la costuri perfect identice celor alocate în prezent. În acest fel, putem vorbi despre un mod strategic de abordare simultană a alocării fondurilor bugetare pentru comunitățile locale, dar și a eforturilor de a crește accesul la beneficii de tip cultural pentru spațiul rural.
Mai mult, un astfel de mod de a gândi ar putea determina ministerele să acorde asistență autorităților locale care nu reușesc să întocmească documentațiile necesare în mod adecvat, adesea din lipsă de personal. Acesta nu trebuie să devină un motiv pentru a „pedepsi” acele comunități, ci un semnal pentru un mic efort în plus pentru a crește gradul de profesionalizare acolo unde este nevoie.
În momentul în care ne asumăm o strategie pentru educație și cultură în spațiul rural, în momentul în care efortul unor investiții publice este gândit pe baza unor metodologii cât mai echilibrate, evităm și riscul conotațiilor politice, asociat uneori cu selecțiile de proiecte. Căci, stimați colegi,
noi, parlamentarii, am ajuns să cunoaștem bine comunitățile din colegiile noastre: culoarea politică ajunge să conteze foarte puțin când suntem față în față cu cetățenii noștri și cu partenerii noștri din administrația locală care se străduiesc să facă proiecte pentru bunăstarea orașelor și comunelor.
Fac un apel la dumneavoastră să ne coalizăm pentru a susține acest punct de vedere la nivelul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și al Companiei Naționale de Investiții, contribuind la o mai bună utilizare a banilor din buget pentru comunitățile locale.
*
„Apel pentru susținerea românilor din Ucraina și Republica Moldova, afectați de evoluțiile în plan regional”
Mă adresez dumneavoastră astăzi deoarece sunt îngrijorat cu privire la evoluțiile politice în statele vecine României, evoluții care afectează și situația românilor din Ucraina și Republica Moldova.
În calitate de vicepreședinte al Grupului parlamentar de prietenie cu Ucraina, sunt îngrijorat, în contextul actual, privind situația minorităților politice sau culturale din această țară și, în special, față de situația comunității române.
Am participat recent la sesiunea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, în calitate de membru al Delegației Parlamentului României, și am expus și acolo această problematică. În intervenția mea, am subliniat faptul că respectarea mecanismelor democratice este singura opțiune viabilă pentru această țară. Mai mult, Consiliul Europei și Adunarea sa Parlamentară, instituții de referință în materie pe continentul european, trebuie, în opinia mea, să își asume un rol major în identificarea celor mai adecvate soluții pentru Ucraina și pentru toți actorii regionali implicați.
În consecință, m-am și opus prin vot aplicării de sancțiuni delegației Ucrainei la APCE, așa cum fusese propus inițial de raportori. Evitarea acestor sancțiuni este importantă întrucât s-ar răsfrânge asupra întregului popor ucrainean și nu ar viza doar regimul politic. În mod similar, evoluțiile din ultimele zile mă îngrijorează.
Moneda ucraineană s-a depreciat puternic, iar Banca Centrală a statului are în vedere impunerea de restricții la tranzacțiile cu valută. Federația Rusă transmite mesaje destul de dure atât pe plan economic, cât și politic. Pe de o parte, anunța acum câteva săptămâni că ajutorul economic dat Ucrainei nu va fi condiționat de culoarea politică aflată la conducerea statului, pe de altă parte, se declară acum îngrijorată privind restanțele Ucrainei la plata gazului rusesc și subliniază că va acorda a doua tranșă a ajutorului de stat abia după numirea noului premier. Deteriorarea situației economice, pe fondul crizei politice, va afecta și românii din Ucraina.
Președintele Victor Ianukovici anunță reforme constituționale pe fondul unei crize politice care a pus sub semnul întrebării adesea atașamentul pentru valorile democratice ale unor membri ai clasei politice ucrainene. Situația drepturilor minorităților politice și culturale din Ucraina, inclusiv situația românilor, poate fi afectată direct de deciziile politice luate în astfel de momente.
În acest context, atrag atenția cu privire la situația sutelor de mii de etnici români care – conform legii – nu au voie să dețină dublă cetățenie, iar comunicarea lor cu România este îngreunată atâta timp cât rămân doar cetățeni ucraineni. Am subliniat și cu alte ocazii, dar acum pledez cu fermitate pentru un acord privind traficul de frontieră între cele două state, care ar permite românilor din Ucraina să aibă dublă cetățenie (ucraineană, dar și română). Chestiunea a fost ridicată și în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, iar
Guvernul român și-a declarat deja susținerea pentru un astfel de demers. În plan local, consider că este necesară inclusiv implicarea pentru realizarea unui nou punct de frontieră pe granița cu Ucraina, în zona județului Suceava.
Sunt în mod egal îngrijorat de situația românilor din Republica Moldova, mai ales în calitate de membru al Comisiei parlamentare pentru integrarea europeană a acestui stat. Asistăm în aceste zile la probleme grave, precum cele ale cadrelor didactice arestate, de la liceul de limba română Lucian Blaga din Tiraspol, sau problemele școlilor românești persecutate de autoritățile transnistrene prin diverse măsuri abuzive. Dar și mai îngrijorător, în context regional, pentru statul moldovean și pentru parcursul său european, este cazul referendumului găgăuzilor, unde majoritatea covârșitoare s-a pronunțat pentru independența regiunii față de Republica Moldova, iar 98,4% susțin aderarea la Uniunea Vamală rusă, 97,22% se opun explicit aderării la Uniunea Europeană. Mai mult, premierul moldovean Iurie Leancă a declarat că astfel de elemente separatiste ar mai exista în raionul Taraclia, în estul Republicii Moldova, unde locuiesc etnici bulgari care aspiră la înființarea unei autonomii după modelul celei din Găgăuzia.
Consider că România ar trebui să se implice mai mult, pe căi diplomatice și politice, în plan regional, dar și european, pentru a se asigura că situația politică din aceste două state va merge în direcția stabilității și democrației. Consider, de asemenea, că sunt necesare măsuri active mai clar orientate către susținerea comunităților de români, în contextul în care, în ambele state, ne confruntăm cu asemenea evoluții îngrijorătoare.
În calitate de stat membru al Uniunii Europene, cred că România trebuie să se lupte într-un mod mai activ și mai ferm pentru românii din Ucraina și Republica Moldova. Astfel, se transmite un semnal mult mai concret pentru consolidarea instituțiilor democratice în Ucraina – ca singur mecanism viabil în evoluția relațiilor în plan regional. De asemenea, se trece dincolo de afirmarea sprijinului necondiționat pentru parcursul european al Republicii Moldova, contribuind la reducerea presiunilor la care este supusă pentru a încetini ritmul în această direcție.
În plan strict diplomatic, sunt convins că se fac eforturi în aceste direcții, dar în momente grele oamenii au nevoie să audă voci mai ferme de susținere, care trec dincolo de logica adesea austeră a dialogului între specialiști sau a declarațiilor la nivel înalt.
Aș vrea să ducem aceste probleme pe agenda publică, să le acordăm un loc mai important, alături de temele noastre curente de dezbatere.
În opinia mea, fiind vorba de români, locul acestor subiecte este alături de ceea ce numim în mod curent „prioritățile de politică internă”. În acest mod, putem să susținem politic poziții și acțiuni mai ferme din partea statului român. Apoi, pe termen mediu și lung, aș vrea ca românii din afara granițelor să simtă că sunt mai mult decât un subiect pe agendă, ci sunt chiar parte a opiniei publice românești, care orientează strategiile guvernamentale.
Adresez apelul meu în mod special domnului ministru Titus Corlățean și Ministerului român al Afacerilor Externe care, în calitate de președinte al Comisiei pentru politică externă din Senatul României și de membru al delegației Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, a avut o activitate intensă de susținere a românilor din afara granițelor. Această dedicație, de apreciat, trebuie continuată, pentru a oferi acestor români care sunt departe de țară certitudinea că au mereu un punct de sprijin concret în autoritățile române.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.