Ioan Stan

Am avut șansa ca încă din tinerețe să aflu un lucru pe care l-am verificat ca adevărat de foarte multe ori în viață și care mi-a fost în aceeași măsură și de folos. Cică: „fericită firea românului că știe și poate face haz de necaz!”

Am verificat adevărul acestor spuse, nici nu mai știu pentru a câta oară, zilele trecute, când un prieten, răsfoind presa, îmi zice „Măi, noi avem destulă minte, dar nu-i bună toată”. Cita în așa fel un banc pe seama căruia ne distrasem cândva, dar se referea la ce vedea în ziar.

Prietenul meu se străduia să se lămurească asupra a două dintre subiectele ce țin prima pagină și trăgea nădejde să-i limpezesc eu ce n-or putea profesioniștii știrilor. Prieten, de! Dacă nu prietenii, atunci cine să ne creadă în stare!

Cum spuneam, două erau temele aflate încă în nebuloasă pentru amicul meu și nelămurirea lor era motivul considerațiilor personale cu privire la „minte”. Una era reorganizarea teritorial-administrativă a țării la propunerea PDL și alta era ce fel de alegeri vom avea, comasate, necomasate, pe liste, nominale, prin corespondență...

Mi-am dat seama că, spre rușinea mea, orice i-aș fi spus, având în vedere câte știam, nu i-aș fi lămurit mare lucru, dar nici să recunosc asta după atâția ani de exercițiu parlamentar nu-mi cădea bine.

## Iată de ce.

Anunțuri afișând expresia de „maximă hotărâre” premierul face mereu, deși nu de puține ori, ulterior, o scaldă până peste poate. De această dată a găsit o nouă formulă – lansează către aplaudaci o jumătate de soluție a problemei,

lăsând restul în seama unui viitor neprecizat ca durată. După expirarea aplauzelor, adaugă așa, în subtext, că ceea ce este încă neprecizat se va rezolva în perioada imediat următoare.

Așa s-a întâmplat vineri, la Timișoara, când prim-ministrul a anunțat la întâlnirea cu activul PDL că s-a decis susținerea comasării alegerilor locale cu cele parlamentare, care alegeri comasate ar urma a se produce în luna noiembrie a anului de grație 2012. Sigur că „unirea-n gânduri și simțiri” ce caracterizează deciziile politicii PDL-iste a declanșat manifestări entuziaste la auzul unui atare anunț, iar manifestările cu pricina au voalat auditiv cea de a doua parte a declarației, în care se recunoștea că ar mai fi de rezolvat în Coaliție problema unui singur punct de vedere asupra compensării voturilor rămase după declararea învingătorului. Așa că premierul-președinte s-a grăbit să-i liniștească pe cei care, având auzul mai ascuțit, ar mai fi fost, Doamne ferește!, și atenți la ce spune el. De chestia asta cu voturile rămase se ocupă deja specialiștii, a declarat Domnia Sa.

Personal, de aspectul ăsta cu voturile rămase și gestionarea lor de către specialiștii PDL eu unul am învățat a mă teme, dar sigur că nu mi-am speriat amicul cu temeri personale.

Și dacă prim-ministrul țării și președintele partidului de guvernământ nu se sfiește a arunca o țară întreagă în nedumerire cu așa comunicate, nu m-am sfiit nici eu de a-mi lăsa prietenul perplex și de a trece la cea de a doua chestiune neclară pentru el, la fel ca și pentru mine, ceea ce desigur că nu i-am spus.