Emil Boc

Am avut șansa unor vremuri foarte bune, 2007–2008, ani de creștere economică, un context internațional favorabil, și am irosit-o. Am cheltuit și atunci când am avut o creștere de 7,8% mai mult decât am produs. În loc ca atunci să fi pus, așa cum am mai spus, bani deoparte, pentru vremuri grele, am lăsat un deficit bugetar de 5,2%. Aceasta este lecția guvernării liberale pe care au lăsat-o românilor, un deficit de peste 5,2%, și asta, repet, în condiții extrem de favorabile.

Și am mai spus-o încă o dată: trecutul nu scuză, dar el trebuie să fie cunoscut. Acum avem de apărat prezentul și de construit viitorul. Asta înseamnă că în aceste condiții în care, pe de o parte, avem o criză economică internațională fără precedent și în condițiile în care această criză evident că nu ne poate ocoli nici pe noi trebuie, pe de o parte, să limităm efectele acestei crize în România și, pe de altă parte, să pregătim, prin măsurile pe care le luăm, relansarea economică a României.

Programul anticriză este cuprins în Programul bugetului de stat pe anul 2009. Pentru cei care mai spun, de la Partidul Național Liberal, că nu există program anticriză, îi invit să citească Raportul privind situația macroeconomică pentru anul 2009 și proiecția acesteia în perioada 2010—2012 și, începând cu pagina 45 din acest raport, veți regăsi măsurile anticriză pe care le-am propus și le-am adoptat odată cu bugetul de stat.

Evident că avem nevoie să aducem și alte corecții, pe măsură ce atât criza economică internațională evoluează, cât și situația economică din România. Deja astăzi am anunțat un set de noi măsuri și propuneri pe care Guvernul le are în vedere în perioada următoare. Ceea ce este însă important acum este următorul lucru: prin ceea ce am făcut acum, practic, am făcut ceea ce au făcut toți europenii, și nu numai în perioada de criză — investesc masiv în infrastructură. Este păcat că o guvernare liberală nu s-a putut mândri niciodată cu 20% din banii bugetului alocați spre infrastructură.

Semnul clar al acestui proiect al nostru este că am majorat de la 6% la 7% din PIB banii alocați investițiilor. În 2008, Guvernarea Tăriceanu avea 6% din PIB pentru investiții.

Noi, în 2009, avem cu un procent mai mare din PIB alocat pentru investiție bani, în condițiile, repet, ale unei crize economice și în care nu mai avem de-a face cu o creștere economică de 7,8% — cum a avut șansa România în anul 2008 —, ci cu o creștere mult, mult mai mică, iar pe de altă parte, am redus cheltuielile cu bunuri și servicii de la ceea ce a avut domnul Tăriceanu în 2008, de la 6% la 4,8% din PIB, ca o dovadă a faptului că banii trebuie orientați spre activități productive, cu efect multiplicator în economie, care să mențină locuri de muncă și să creeze noi locuri de muncă.

Pe de altă parte, ne spuneau colegii liberali că nu sunt măsuri anticriză, dar după aceea spun că ne-am inspirat din măsurile lor. Decideți-vă, dragi colegi, odată! Ori există, ori nu există? A treia soluție nu există din punct de vedere logic.