Radu Alexandru Feldman

Aș vrea să spun un lucru pe care nu l-am spus de la început: acest act, care dintr-o dată devine atât de important, devine atât de vital, este emis cu titlu de ordonanță de urgență în noiembrie 2008, la sfârșitul unui mandat, de domnul, fost secretar de stat, Demeter András, reprezentantul UDMR-ului.

Atâta încredere cât am în domnul Demeter András am dreptul și sunt obligat să am și în colegul meu, senatorul Mircea Diaconu, întâmplător director de teatru, care trăiește într-o instituție culturală și care cunoaște extrem de bine toate problemele.

Deci cred că atunci când vorbim despre cultură și când vorbim despre un domeniu atât de greu încercat în 19 ani și atât de greu încercat astăzi, orice fel de ambiție, orice fel de orgoliu personal trebuie date deoparte, trebuie tratați colegii cu respectul și încrederea cuvenite.

Vreau să vă asigur că dezbaterile în comisie au fost cât se poate de aplicate, au fost cât se poate de receptive din partea tuturor, și această unanimitate nu exprimă decât profundele rezerve pe care le-am avut față de conținut și față de consecințe. Nicio clipă nu m-am gândit să ne spălăm pe mâini trimițându-le la Camera Deputaților, să facă ei cum este mai bine, ci, din contră, să ne verificăm și să se poată continua acest dialog care va duce cu siguranță, în final, la adoptarea sau respingerea ordonanței de urgență, va crea o șansă pentru instituțiile culturale.

Vă mulțumesc.