Ioan Stan

Am citit de curând un document aflat, de altfel, la dispoziția oricărei persoane interesate pe www.conpet.ro, am citit deci un document intitulat Codul de etică al SC Conpet – SA, operatorul sistemului național de transport țiței și derivate prin conducte din România. Înscrisul cu pricina se dorește a fi un fel de cod al onoarei salariaților unei societăți comerciale cu capital majoritar de stat. În întregul său documentul este o incontestabilă reușită a celor care l-au întocmit, dar capitolul 2, care tratează conflictul de interese, este de departe remarcabil. Nu vă cer să mă credeți pe cuvânt, am venit cu argumente. Deci subcapitolul 2.1, intitulat „Oferirea de cadouri, favoruri sau servicii”, are drept suport un text care îi asigură lui Nae Cațavencu calitatea de mentor al semnatarilor.

Citez și mă mir: „Principiul de etică al societății este că nu oferă cadouri, servicii prin angajații săi clienților/ partenerilor/furnizorilor. Totuși, în anumite circumstanțe și cu aprobarea conducerii, pot fi acordate astfel de articole care să fie în concordanță cu practicile obișnuite de afaceri și, respectiv, să nu contravină legii sau standardelor etice.” Cele de mai sus se mai bucură și de precizarea că „nu sunt considerate cadouri sau favoruri oferirea sau primirea de articole promoționale”.

Să discutăm un pic acest text. Care sunt circumstanțele în care aprobarea conducerii poate acoperi dăruirea către persoane de interes de atenții care să se ridice la un milion de lei, în trei ani de activitate controlată de Corpul de Control al Guvernului, cheltuielile de protocol? Cine și în ce temei legal poate inventaria aceste circumstanțe? Cu care practici în afaceri trebuie să se afle în concordanță articolele darului? Pe astea, practicile de afaceri adică, cine le-a legiferat, acordându-le astfel clauza permisivă a cadorisirii la nivelul valoric mai sus anunțat? Și dacă lipim pe un Maserati o etichetă care să o declare produs promoțional în campania de promovare a unui șampon auto se cheamă că putem să fericim pe careva cu bijuteria automobilistică respectivă? Să mai spun că acestea toate prefațează subcapitolul 2.2 al aceluiași Cod de etică, care tratează acceptarea de cadouri de către salariații Conpet, făcând sfios vorbire despre valoarea simbolică, adică fără valoare materială deosebită, a atențiilor permise la preluare salariaților.

Se pare că a fost nevoie de acest control ca să ridice vălul protector de pe practicile celor cărora le-a fost încredințată gestionarea acestei părți din avuția națională. Se pare că acești gestionari temporari s-au purtat ca în târgul lui Cremene cu bunurile încredințate, având în primul rând grijă de prieteni și parteneri de circumstanță politică și, evident, de buzunarul propriu.

Că printre cei care s-au bucurat de prevederile Codului de etică al Conpet – SA se numără rudele unor personaje politice ca doamna Anastase poate avea mai multă sau mai puțină relevanță. Că doamna cu pricina a considerat o minciună suma anunțată pentru premiile încasate de tatăl Domniei Sale (cca 126.000 lei) și a declarat că salariul de 10.000 de euro primit de același tătic este în realitate situat la o treime din valoarea făcută publică. Nici măcar nu mă mai miră, încă n-am uitat cum numără doamna Anastase!