Aurelia Vasile

Am ridicat mâna și la punctul 2 – nu ați observat –, dar la punctul 10 am o problemă și mai mare.

Mulțumesc, doamna președinte, pentru înțelegere. Ceea ce colegul meu a argumentat la punctul 10 al raportului cred eu că nu-și are întreaga susținere. Spune Domnia Sa că de ce se face un proiect de lege doar pentru una, două sau, știu eu, numai pentru o anumită situație și că nu este un proiect de lege general.

Vă spun și legat de punctul 2 care este problema mea personală cu acest proiect de lege, care am înțeles că se face pentru două întreprinderi mici și mijlocii, în timp ce n-am făcut o derobare de astfel de îndatoriri față de zeci de mii de Readuc aminte că, pe această temă de ajutor financiar către anumite întreprinderi sau anumite zone, am adoptat proiecte de lege pentru un singur obiectiv, nu mai multe.

Deci este prima problemă.

A doua problemă. Ca să pot să solicit ajutor, am nevoie să fie adoptată legea. Dacă mi-l dă sau nu mi-l dă, oi vedea pe urmă, dar, dacă nu am legea adoptată, nu voi ști niciodată dacă puteam să salvez câteva mii de locuri de muncă.

În această situație, eu nu cred că trebuie să ne dăm la o parte, în condițiile în care, așa cum vă spuneam, putem să salvăm de la moarte lentă, înceată orășele din România, în condițiile în care alte posibilități pentru a putea să aibă un venit cât de cât asigurat în zonele respective nu există, în condițiile în care cei care lucrează nu pot să desfășoare activități agricole.

Deci, ca să putem pune schema de ajutor în practică, întâi trebuie să fie aprobată legea.