Marian Neacșu

Am să fiu foarte scurt.

În primul rând, remarc faptul că domnul Toader își cunoaște foarte bine colegiul. Dacă nu mă înșel, cele două localități menționate fac parte din colegiul Domniei Sale. Acum, vecinul Domniei Sale de colegiu, domnul Nazare, de ce nu i-o fi dat bani să termine cu gropile de la Matca e problema dumnealor.

Ceea ce vreau să remarc aici, într-o notă extrem de serioasă, este că cel puțin eu și o bună parte dintre colegii mei urmărim de multă vreme acest proiect legislativ, acest proiect de lege. El a avut un parcurs extrem de lung, nefericit de lung, i-aș spune, ne-am trezit cu un raport de bază și după aceea cu încă patru rapoarte înlocuitoare până la acesta, dar poate că, într-un final, tot răul spre bine, pentru că, într-adevăr, forma care ne este prezentată, astăzi, aici, este probabil cea mai bună pe care o puteam găsi.

S-a răspuns la o mulțime de întrebări care până acum nu au avut răspuns, s-au rezolvat prin lege și evident că se vor rezolva prin aplicare o mulțime de probleme care până acum nu-și găsiseră soluționarea, relaționarea dintre spațiul public și spațiul privat și domeniul public și domeniul privat al localităților, respectiv al autorității naționale, care era insuficient de bine reglementată, a dus ca iarăși să aplicăm acel proverb în care copiii cu mai multe mame rămân neînțărcați.

Toate lucrurile astea au ajutat cumva ca... sau ar fi trebuit sau ar trebui să ajute de acum înainte ca toate întârzierile pe care le-am avut în domeniu, toți banii pe care n-am putut să-i folosim până acum pentru a face drumuri mai bune și pentru a avea drumurile de care avem nevoie să fie, cel puțin din punct de vedere legislativ, reglementate.

Cred că mai avem nevoie doar de niște bani pentru a putea ca legea care conferă cadrul atât de util și de necesar pentru a fi pusă în aplicare să facă ca în România infrastructura rutieră să fie de calitatea pe care ne-o dorim cu toții.