Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu

Am să vă rog să îmi permiteți să fac un anunț. Doamnelor și domnilor senatori,

Astăzi este ultima mea zi în calitatea de președinte al Senatului României. A fost, fără doar și poate, o onoare și un privilegiu, pe care le voi prețui întotdeauna, să mă aflu timp de cinci ani în fruntea unei instituții a cărei istorii a început acum mai bine de un veac și jumătate.

În numele acestei promisiuni am acționat pe parcursul celor cinci ani, și anume de a fi un președinte corect, echilibrat și echidistant. De asemenea, am promis că voi fi un președinte implicat, că nu voi asista pasiv la ceea ce se întâmplă în societatea românească și pe scena politică românească. Am militat, după cum știți, pentru un lucru care mi se pare esențial pentru democrația noastră, și anume ca drepturile și libertățile cetățeanului să fie ceva real, și nu doar o lozincă pe care foarte mulți o folosesc în campania electorală. De la această tribună nu o singură dată am denunțat abuzurile din sistemul de justiție. M-am bucurat de sprijinul multora dintre dumneavoastră, așa cum m-am bucurat și de susținerea mediei, a unei părți din media, evident.

Este trist pentru mine să remarc că, din păcate, opoziția nu a înțeles această luptă pentru redarea justiției cetățeanului, pentru îndepărtarea influenței serviciilor de informații din actul de justiție și pentru eliberarea judecătorilor de orice presiune. Ei au înțeles că asigurarea independenței

justiției este un asalt asupra justiției. Sper că acum au devenit mai înțelepți și nu ne vom opri la jumătatea drumului cu eliberarea totală a judecătorilor de orice influențe politice sau de altă natură și abia atunci când vom fi siguri că acest lucru e real și irevocabil înseamnă că ne-am încheiat misiunea.

Celor care vor veni după mine la conducerea Senatului le spun că încă nu am răspuns nici eu, nici dumneavoastră cu privire la rolul Senatului în viitor astfel încât să nu mai existe această suprapunere de prerogative și atribuții între Camera superioară și Camera Deputaților.

După cum vedeți, vorbim mereu în ultima vreme de necesitatea unei reforme constituționale, dar toată lumea se referă cu precădere la prerogativele președintelui, pe care fiecare le consideră prea mari sau prea puține. Ei bine, eu cred că trebuie să desenăm în viitor care va fi rolul Senatului în arhitectura constituțională din România și cred că rolul Senatului în viitor trebuie să fie unul care să arate că ne adaptăm schimbărilor. Rolul Senatului în viitor îl văd ca o Cameră de reprezentare a comunităților locale. Avem un exemplu și mai multe exemple în Europa în acest sens. Și cred că rolul de dezbatere a marilor proiecte care țin fie de siguranța națională, fie de politica externă trebuie să fie aici, în Camera Senatului.

După cum vedeți, nu m-am cramponat de această funcție, fie și în trecut, fie acum. Am fost ministru și prim-ministru și am crezut cu tărie că funcțiile sunt făcute pentru oameni, și nu oamenii pentru funcții. Am ajuns în această funcție – trebuie să dau o explicație –, în această postură de prestigiu din partea unei alianțe politice și mi se pare firesc să mă despart de această funcție odată ce respectiva alianță și-a încheiat existența. Din respect fac acest lucru, pentru democrație, pentru normele statului de drept și, nu în ultimul rând, și în numele bunului-simț.