Toader Stroian

„Am uitat oare de reforma din justiție?!”

Nimeni nu mai poate contesta astăzi faptul că sănătatea sistemului juridic din România determină direct funcționalitatea tuturor sectoarelor vieții economice, politice și sociale.

Anul 2009 a reprezentat pentru reforma justiției din România un an în care s-a înregistrat, într-adevăr, un mare succes. Este vorba despre adoptarea celor două coduri, Civil și Codul penal, coduri pe care societatea românească și creșterea complexității vieții sociale le reclamau de mulți ani, poate chiar de la Revoluția română. Așa cum știm cu toții, implementarea acestor coduri este strict legată de adoptarea codurilor de procedură, proces demarat în urmă cu mai multe luni, dar care pare să nu fie la fel de important pentru liderii politici ai partidelor parlamentare precum campania electorală sau luptele politice personale. Cui îi este frică de adoptarea lor rămâne să stabilească fiecare cetățean în parte.

Adoptarea acestor coduri nu va reprezenta în niciun fel finalul reformei din justiție. Este doar un prim pas, uriaș și în același timp necesar, care nu mai permite nicio amânare.

Reforma din justiție presupune, pe lângă adoptarea tuturor codurilor, consolidarea statului de drept, realizarea reală a separației puterilor în stat, respectarea principiului neretroactivității legii, dreptul neîngrădit al cetățenilor la justiție, independența reală a magistraților în fața presiunilor de orice fel.

Managementul deficitar al resurselor umane din justiție, precum și lipsa de sprijin pentru formarea de magistrați noi au determinat o suprasarcină asupra judecătorilor și procurorilor care activează în prezent (în primele trei luni ale anului 2009, 290.000 de cauze au fost repartizate aleatoriu la 1.281 de judecători), crescând termenele și reducând încrederea cetățenilor în actul de justiție.

Modificările succesive ale legislației, mai ales în domeniul dreptului de proprietate imobiliar, modificările de competență ale instanțelor au bulversat sistemul, iar consecințele se văd cu ochiul liber.

Nu cred că ar greși cineva dacă ne-ar face responsabili de întârzierea acestor reforme, prin competențele și rolul pe care îl are Parlamentul României și prin piedicile și întârzierile pe care acesta le pune în procesul de realizare a justiției. Așadar, haideți să demonstrăm contrariul și să sprijinim toate demersurile care ar eficientiza activitatea justiției din România!