Petru Movilă

„Amânarea construcției spitalelor regionale de urgență, dovada că PSD nu dă doi bani pe viața românilor”

În lipsa unui spital regional, domnul președinte Liviu Dragnea a decis să se interneze la un spital privat. Liderul PSD nu a mai avut răbdare să aștepte finalizarea construcției spitalelor promise din 2012 și a ales să-și rezolve problema medicală acum, și nu după 2027.

Câți dintre români n-au nevoie astăzi de servicii medicale și nu au acces fie la proceduri, fie la medicamente pentru că statul român este prea ocupat cu orice altceva în afară de interesul față de proprii cetățeni? Din 2012 până în prezent, dacă exista voință politică, spitalele regionale de urgență erau funcționale.

Ultimul barometru Eurostat arată că România este pe primul loc, cu un procent de 48,6%, la rata deceselor care puteau fi evitate dacă sistemul medical ar fi oferit la timp asistența medicală potrivită. Aceste cifre demonstrează negru pe alb că statul român lasă oamenii să moară cu bună știință, fără să întreprindă vreo acțiune concretă pentru scăderea acestor procente.

Ministerul Sănătății este departe de a gestiona fondurile, și așa puține, în interesul pacientului. Să nu uităm că statul român este statul din Uniunea Europeană care alocă cei mai puțini bani pentru sănătate. Împreună, acești doi factori duc inevitabil la precarizarea sistemului de sănătate și a stării pacientului român.

Construcția spitalelor regionale de urgență ar rezolva niște probleme majore cu care se confruntă sistemul medical românesc, însă amânarea proiectelor până după 2021, fără nicio dată concretă privind finalizarea acestora, arată clar că Ministerul Sănătății merge pe bâjbâite, fără să aibă soluții concrete. Amploarea acestor investiții, în mod normal, ar fi trebuit să oblige statul să funcționeze impecabil. Însă, în purul stil românesc, Guvernul s-a spălat pe mâini și a aruncat responsabilitatea acestora pe următoarele guvernări.

Este trist că actualul Guvern nu dă doi bani pe viața românilor. Din păcate, lucrurile merg din rău în mai rău, iar șansele noastre de redresare sunt amânate până la sfântu-așteaptă, pentru că suntem conduși de o mână de oameni prost pregătiți, amatori și interesați doar de rezolvarea problemelor personale.