Sanda Maria Ardeleanu

„Amendamentele la Legea educației naționale nr. 1/2011 riscă să se transforme într-o uriașă avalanșă peste școala românească”

Ultimele date Eurostat prezintă următoarea situație a educației din România, în contextul UE:

• România se situează pe ultimul loc în UE la alocările pentru educație, nu doar din punctul de vedere al procentajului din PIB (4,24% față de 5,41% media la nivel de UE), ci și ca importanță acordată de stat la toate nivelurile de educație (primar, gimnazial, liceal, superior);

• finanțarea învățământului primar este precară atât în termeni absoluți, cât și față de celelalte forme de învățământ;

• dacă țări precum Italia, Bulgaria, Danemarca sau Suedia dau o atenție deosebită componentei culturale, acordând alocări importante învățământului superior, România se particularizează prin lipsa unei strategii de dezvoltare a resurselor umane;

• rezultatele sunt aleatoare și datorate mai degrabă calităților naturale decât unei politici implementate de stat;

• avem doar 25% din ponderea europeană a cheltuielilor pentru cercetare, aflându-ne la un sfert din media europeană de PIB/locuitor, suma cheltuită pentru cercetare raportată la numărul de locuitori fiind doar de o șaisprezecime;

• procentul de 3% din PIB alocat cercetării, așa cum stabilește Agenda Lisabona, este o țintă imposibil de atins, în schimb doar în 2011 am avut o pierdere de 8% în rândul cercetătorilor;

• în topul mondial al articolelor științifice (IJR Internațional), România ocupă un onorabil loc 35, cu 11.106 articole (față de SUA, aflată pe primul loc, cu 502.804 articole), însă raportul producție/preluare și transpunere la nivelul comunității a rezultatelor cercetării ne aduce pe locul 117 în același top.

În aceste condiții, politica de învățământ a actualului Guvern este una de rea-credință. În loc să urmărească stabilitatea sistemului și reformarea lui în baza celei mai complete și coerente legi de care sistemul nostru de învățământ a beneficiat după 1990, Legea nr. 1/2011, apreciată de Europa și acceptată, în țara noastră, de toți factorii sociali implicați, o lege a celor mai moderne și înalte standarde calitative care, pe termen mediu, ar fi schimbat substanțial nivelul pregătirii absolvenților, guvernanții vin cu o avalanșă de amendamente propuse talmeș-balmeș, într-o dezordine și improvizație năucitoare:

• USL a făcut un pas greșit pentru sistemul de educație din România, mutilând Legea educației naționale doar pentru a sluji interesele de partid;

• USL a votat pentru încurajarea fraudei și a plagiatului în învățământ. Universitățile au pierdut dreptul de anulare pe cale administrativă a diplomelor obținute prin fraudă; acest lucru se va putea face doar în instanță, lucrurile putându-se întinde pe ani de zile;

• USL a decis că politica și conducerea universităților sunt compatibile, sfidând practica europeană și schimbările pozitive din trecutul recent al României. Politizarea distruge credibilitatea sistemului de învățământ;