Mihai Tararache

„Anghel Saligny în memoria Constanței”

Anghel Saligny este, fără îndoială, unul dintre cei mai importanți ingineri români, fiind apreciat pe întreg mapamondul pentru felul în care, prin ingeniozitatea sa, a revoluționat lumea construcțiilor civile.

Anghel Saligny a fost un remarcabil inginer constructor, premergător mondial al științei construcțiilor metalice și de beton armat, realizator de multiple invenții și soluții unice în proiectarea și construirea podurilor și a construcțiilor industriale, pentru fundația cheiurilor portuare și a docurilor, precum și a silozurilor de grâu, prin folosirea prefabricatelor de beton, toate în premieră mondială.

România poartă amprenta lui Anghel Saligny pe întreg cuprinsul ei, inginerul având un rol profund în modernizarea țării noastre. Îi putem vedea opera „de mândrie națională”, așa cum o numea Țițeica, din Portul Constanța, acolo unde silozurile proiectate de el sunt încă în folosință, până la Brăila, Galați, Valea Prahovei sau pe linia ferată ce străbate Moldova.

Desigur, Anghel Saligny rămâne în memoria noastră, a tuturor, mai ales pentru că a construit podul de la Cernavodă, construcție la care a folosit tehnologii unice în lume în acele vremuri, precum grinzile cu console pentru suprastructura podului și oțelul moale la tabliere. În 1895, Anghel Saligny a reușit în cinci ani de zile ceea ce, din nefericire, inginerii noștri nu sunt în stare astăzi, să ridice peste Dunăre un pod care a rezistat mai mult de 100 de ani. Mai mult decât atât, inginerul a girat construcția sa cu prețul vieții, așezându-se sub pod la momentul în care rezistența acestuia a fost testată. Mai poate face cineva acest lucru în zilele noastre?

Putem spune, fără dubiu, că noi, constănțenii, îi datorăm lui Anghel Saligny Portul Constanța, care și-a început activitatea folosind silozurile construite de ilustrul inginer, silozuri funcționabile chiar și acum, după mai bine de 100 de ani. Silozurile construite între anii 1904–1909 și 1912–1915 de inginerul Anghel Saligny sunt amplasate în danele 17, 18 ale Portului Constanța, au o înălțime de 45 de metri și o capacitate de stocare de 30.000 de tone fiecare.

Silozurile au fost proiectate de Anghel Saligny după planurile arhitectului Petre Antonescu. Proiectul inițial prevedea ridicarea a 5 clădiri: 4 silozuri și un uscător de cereale. În final s-au construit doar 3 silozuri și uscătorul. Clădirile sunt realizate din cărămidă și structură metalică. Elementele neoclasice de pe fațade, precum și aspectul

general sunt puternic inspirate de arhitectura din SUA a acelor vremuri.

Conform concepției lui Anghel Saligny, fiecare siloz cuprinde 250 de compartimente din beton armat, cu o capacitate totală de circa 30.000 de tone de cereale și un debit de 125 de tone pe oră la primire și 200 de tone pe oră la predare. Saligny a reușit să conceapă o tehnologie prin care silozurile puteau să fie încărcate, dar și descărcate în același timp. Numărul mare de compartimente și diametrul lor mai redus fac ca, la momentul încărcării silozului cu boabe de grâu, orz, porumb etc., acestea să nu se sfărâme la impactul cu pereții și nici în timpul depozitării, prin presarea de pereții silozului.