Neculai Rățoi

„ANI mai bine s-ar verifica singură la incompatibilitate...” Unul dintre câinii de pază ai băsismului – pompos denumita Agenție Națională de Integritate – a mai primit o botniță din partea justiției românești.

După ce că a acuzat de incompatibilitate pe unul dintre cei mai onești oameni politici din România, Klaus Iohannis, primarul a câștigat _en fanfare_ procesul intentat ANI. Astfel, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis contestația lui Klaus Iohannis la raportul de evaluare prin care ANI constata că se află în incompatibilitate și a dispus anularea acestuia. Drept este și că decizia nu este definitivă și poate fi atacată cu recurs în 15 zile de la comunicare, iar eventualul recurs va fi judecat de Înalta Curte de Casație și Justiție, dar n-ar fi altceva decât un nou prilej pentru Agenția Națională de

Integritate de a se face de râs și de a mai slăbi încă o dată încrederea publică în această instituție rămasă în continuare sub aripa băsismului. Mă rog, asta ar mai fi valabil pentru cei care încă s-ar mai lăsa păcăliți de faptul că ANI ar fi, ea însăși, o insulă de integritate în România.

Însă, dacă am da crezare însuși fratelui șefului ANI, Sorin Georgescu, acesta a fost victima propriului frate, căpetenia ANI, pe care îl mai acuză și de faptul că a urcat treptele ierarhice prin fraudă sau prin clasica și româneasca șpagă. Cu alte cuvinte, Horia Georgescu, unul dintre pionii de bază ai lui Băsescu, în lupta sa disperată împotriva oricărui politician care ar dori binele acestei țări, ar cam fi în suferință cu integritatea personală, ceea ce nu l-ar îndreptăți în niciun caz să-i analizeze și să-i judece pe alții, ci mai degrabă să își dea demisia și să se ducă în treaba lui, lăsând locul liber pentru o altă persoană, cu adevărat integră și competentă.

O imagine mai reală ne putem face despre același Horia Georgescu și amintindu-ne că domnul taman pomenit și-a făcut un adevărat hobby din a da de lucru agenților de circulație, speriind maidanezii de pe străzile Bucureștiului când gonește cu peste suta de kilometri la oră, ori făcând diverse gesturi calificabile ca obscene către oamenii legii. Dacă am da crezare (și nu văd de ce nu am face-o) dicționarelor limbii române, a fi integru înseamnă să ai un sentiment al demnității, dreptății și conștiinciozității, care servește drept călăuză în conduita omului, înseamnă onestitate, cinste, probitate morală. Cum se împacă toate astea în cazul însăși căpeteniei supreme a Agenției Naționale de Integritate cu faptele de care este acuzat?

Ar fi putut, dintr-un bun-simț elementar, măcar să renunțe pe o scurtă perioadă la a-și mai fugări mașinile (ale altora, dacă ar fi să-l credem, c-așa-i el, băiat bun, și de-abia așteaptă tot soiul de firme să-i dea pe mână mașini de lux ca să le conducă el...). După cum de un bun-simț elementar ar fi trebuit să fie și decizia procurorului care s-a grăbit să-i dea neînceperea urmăririi penale, când șeful ANI a fost prins de agenții de circulație șofând fără permis.