Gheorghe Ciobanu

„Apel către liberali și președintele Iohannis: ANAF-ul trebuie susținut în lupta împotriva evaziunii fiscale”

Decizia Agenției Naționale de Administrare Fiscală de a porni o veritabilă cruciadă împotriva evaziunii fiscale s-a constituit într-unul dintre principalele subiecte mediatice, dar și politice ale ultimei perioade. De la președintele țării, până la diverșii formatori de opinie și oameni politici, toți și-au exprimat un punct de vedere cu privire la acțiunile ANAF. Surprinzător a fost faptul că nu a existat o abordare unitară, ci o împărțire în două tabere: unii care susțineau demersurile pornite, alții, destul de mulți și foarte vocali, care se opuneau acestei campanii de aplicare a legii.

În condițiile în care Consiliul Fiscal estima evaziunea fiscală din România la aproximativ 16% din PIB (aproape de 24 de miliarde de euro), o astfel de opoziție față de ANAF este absolut inexplicabilă din perspectivă rațională. Singurul motiv, chiar dacă absolut aberant, folosit și în alte rânduri și care a făcut foarte mult rău acestei țări, este cel de natură politică: avem de-a face cu un populism incredibil al opoziției, care solicită neaplicarea legii, în speranța că va mai obține un pumn de voturi. În loc ca în România să domnească o cultură a legii, PNL, susținut surprinzător și de președintele Iohannis, dorește să pună pe butuci lupta împotriva evaziunii, chiar dacă este vizibil pentru toată lumea că aceasta dă roade – pe primele trei luni ale anului, ANAF-ul a reușit să adune cu 1 miliard de euro mai mult la bugetul de stat, ceea ce face ca aplicarea noului Cod fiscal să ajungă în curând o realitate. Practic, liberalii își doresc economie la negru, în loc de fiscalizare și fonduri care să ajungă la stat. Nu era previzibil ca oamenii care susțin principii și valori de dreapta să ajungă în postura de a încuraja evaziunea și frauda.

Evaziunea fiscală este fenomenul cel mai toxic din economia națională. Combaterea sa ar aduce mai multe beneficii directe și imediate românilor decât întreaga luptă anticorupție. Reducerea la jumătate a evaziunii fiscale ar face ca România să aibă o creștere economică apropiată de 10%, mai ales în condițiile unei relaxări fiscale generate de reducerea TVA-ului și a diverselor taxe și impozite ca urmare a noului Cod fiscal. Deci o asemenea țintă trebuie să devină prioritară dacă ne dorim reducerea distanțelor față de nivelul mediu de trai al cetățenilor Uniunii Europene.

Evaziunea fiscală afectează deopotrivă bugetul de stat, implicit pe toți românii, dar și economia privată. Cele 24 de miliarde de euro pierdute anual înseamnă bani care ar fi putut merge la drumuri, școli și spitale, medicamente, servicii sociale și s-ar putea crea sute de mii de noi locuri de muncă. Lipsa unui bon fiscal înseamnă deci o viață mai proastă pentru fiecare român. Economia privată este și ea afectată, pentru că nu este concurențială – evazioniștii vor avea mereu un avantaj uriaș în fața celor care își plătesc onest și corect taxele și impozitele la stat. Nu o dată s-a întâmplat să se închidă companii care nu erau profitabile pe anumite piețe marcate de evaziune.