Robert Ionatan Sighiartău

„Apel în anul centenarului”

Generația care a avut determinarea și șansa de a înfăptui Marea Unire, un act istoric întemeietor, nu s-a oprit la proclamarea ei, ci a trecut la fapte.

Marea Unire din 1918 a fost realizată atât pentru unificarea într-o singură țară a teritoriilor locuite majoritar de români, cât și pentru ca România, astfel întregită, să meargă pe drumul Vestului, să fie în rândul statelor civilizate, cu democrație occidentală.

Sub conducerea lui Ion I.C. Brătianu, guvernarea PNL din anii 1922–1926 a pus în practică obiectivele Marii Uniri, la a cărei înfăptuire PNL a contribuit major.

Care erau aceste mari obiective? Consolidarea și modernizarea statul național unitar român în canoanele democrației occidentale și pe baza valorilor naționale.

Guvernarea lui Brătianu-fiul a reușit împlinirea acestui deziderat prin Constituția de la 1923 și legislația modernizării economiei, agriculturii, finanțelor și a organizării administrative a statului de atunci. A fost o strălucită sinteză între valorile modernității occidentale și naționale.

În timpurile noastre avem un alt act istoric întemeietor – aderarea României la structurile democrațiilor occidentale, euroatlantice, Uniunea Europeană și NATO. PNL a avut și aici o contribuție hotărâtoare.

Pasul al doilea, obligatoriu, este fructificarea integrală, în folosul cetățenilor români, a șanselor uriașe oferite de aderarea la structurile lumii occidentale. Să fim pentru totdeauna în Vest, cu nivel de trai, dezvoltare și civilizație comparabile cu țările occidentale.

Cu alte cuvinte, ce-au făcut liberalii pentru România la începutul perioadei interbelice, sub conducerea lui Ion I.C. Brătianu, trebuie să facem și noi, în alte circumstanțe istorice: să punem în practică, să aducem în viața de toate zilele toate consecințele benefice ale unui mare act istoric întemeietor al începutului de mileniu trei – aderarea României la Uniunea

Europeană și NATO, acompaniată de Parteneriatul strategic cu SUA.

Suntem în anul Centenarului Marii Uniri. Avem, cu atât mai mult, obligația morală față de români să dăm semnalul concret al voinței de a realiza acest obiectiv.

În anul centenarului, România trebuie să aibă acțiuni și politici concrete, care să repare rupturi și decalaje care blochează integrarea deplină a țării în Occident.

La nivel simbolic, aceasta echivalează cu realizarea unei a doua Mari Uniri: prin infrastructură, care să unească regiunile istorice ale României și România cu Occidentul; prin reducerea decalajelor de nivel de trai și de dezvoltare din interiorul țării; prin captarea energiilor și a competențelor conaționalilor noștri dinăuntrul și din afara României; prin modernizarea completă a instituțiilor și a economiei; prin coagularea valorilor moderne cu cele tradiționale; prin punerea familiei și a valorilor ei în centrul politicilor demografice și educaționale. Succesul acestor demersuri va echivala, simbolic, cu o a doua Mare Unire.