Ion Stan

„Apel la transparență și responsabilitate în cheltuirea banilor publici pentru securitate și apărare națională, serviciile de informații și organele siguranței și ordinii publice”

Declarația noastră politică cu tema „Apel la transparență și responsabilitate în cheltuirea banilor publici pentru securitate și apărare națională, serviciile de informații și organele siguranței și ordinii publice” este determinată, strict ca moment, de o cerere de aviz adresată de Pentagon Congresului SUA, în legătură cu o posibilă livrare militară către România.

Pe fond însă declarația vizează suma unor realități îngrijorătoare privind risipa deșănțată și fără finalitate a banului public, într-o afacere internațională de reciclare a echipamentelor de uz militar învechite și scoase din dotarea altor armate, dar bune pentru a fi reciclate în România.

Precizăm, de la bun început, că nu dorim să credităm în vreun fel, ceva sau pe cineva anume, punând în atenție, de la tribuna Parlamentului, o opțiune sau alta cu privire la noile dotări de uz militar ale securității și apărării naționale, în particular, și ale Alianței Nord-Atlantice, în ansamblu.

Ceea ce ne preocupă, în primul rând, este ușurința cu care, vreme de aproape două decenii, timpul a fost lăsat să lucreze împotriva conservării și valorificării patrimoniului de competență științifică și tehnologică pe care România l-a acumulat prin incomensurabile eforturi de inteligență creativaplicativă și ale cărei rezultate practice au căpătat validare internațională.

În pofida bunului renume al specialiștilor români, inclusiv și nu în ultimul rând, în cercetările și tehnologiile cu aplicație în aviația militară, astăzi pare a fi evident că locul specialiștilor în câmpul analizelor de oportunități și al deciziilor este adjudecat de exponenții unor interese politice conjuncturale.

Amplul proces de destructurare și reorganizare a sistemului militar al apărării naționale în vederea aderării la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord ne apare astăzi, după ce trecerea timpului ne permite și impune o judecată retrospectivă mai puțin entuziastă, dar mai lucidă și la rece, că nu a fost conceput ca o întreprindere constructivă, coerentă concepțional, cu obiective corect identificate și a

căror realizare să fie posibil de cuantificat, ci mai mult ca o afacere păguboasă intereselor publice, înaltelor interese publice ale securității și apărării naționale, dar deosebit de profitabilă unora dintre actorii, interni și externi, implicați în modernizarea dotărilor Armatei României.

În domeniul aviației militare, de exemplu, totul pare a fi tranșat. Piața producătorilor și furnizorilor este cea cunoscută și regula este că nimeni nu mai are loc. Înțelegem. Caroiajul piețelor de desfacere este și el, în liniile sale esențiale, desenat și împărțit după criterii care țin mai mult de interesul politic al unui moment și mai puțin de decizia suverană a statului, care, în conjuncturi politice schimbătoare, va putea constata că ceea ce crede că investește astăzi în securitate mâine s-ar putea dovedi că, de fapt, s-au aruncat banii pe insecuritate.