Tudor Rareș Pop

## **Domnul Tudor Rareș Pop:**

## Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați, Domnule ministru al sănătății,

Recunosc că nu mă bucur să vă întâlnesc azi, aici. Și eu, și alte milioane de români am fi preferat să fiți la minister, în prima linie, luptând, așa cum ați promis, cu problemele sistemului de sănătate, luptând cu epidemia de rujeolă, cu situația dezastruoasă a spitalelor județene, cu lipsa de bani și de personal, cu o casă de asigurări care fură de la pacienți, pentru proiectul celor trei spitale regionale, pentru creșterile salariale pe care le-ați promis în campanie.

Dumneavoastră, în schimb, ați fost în prima linie într-o singură luptă, cea a plagiatului. Apropo! O veste bună – jurnalista Emilia Șercan v-a găsit teza de doctorat pe care ați pierdut-o anul trecut și ne arată cum ați plagiat 147 din cele 232 de pagini. Cred că este un motiv suficient pentru a demisiona din funcția de ministru.

## Doamnelor și domnilor deputați,

Stimați colegi din Comisia pentru sănătate, Domnule ministru,

Fac un apel la conștiința dumneavoastră. Când vă gândiți la sănătate, gândiți-vă, pentru o secundă, și la milioanele de români care nu au acces la privilegiile dumneavoastră, care nu-și pot rezolva problemele de sănătate cu un simplu telefon, care nu pot zbura în două ore la Viena pentru un tratament de urgență, care nu-și pot permite servicii private de sănătate!

Gândiți-vă la românii care își tratează, în fiecare zi, copiii în spitalele insalubre și fără dotări! Gândiți-vă la românii care așteaptă cu lunile pentru un biet RMN! Gândiți-vă la românii care nu au acces la medicamente, pentru că exporturile paralele prosperă! Gândiți-vă și la cele 50.000 de cadre medicale care au plecat din România în ultimii 10 ani, apoi gândiți-vă și la cei care au rămas! Dar gândiți-vă la ei ca la niște oameni,

nu ca la niște cifre sau statistici, oameni ca dumneavoastră, oameni care, în momente-cheie ale existenței lor, au nevoie, au foarte mare nevoie de ajutorul sistemului de sănătate.

Să vă dau câteva exemple recente de astfel de oameni. Gheorghe Foceag, mare ars: 70 de ani, pensionar, contribuabil de-o viață, plimbat aproape 500 de kilometri între spitalele județene, pentru că nu există paturi disponibile.

Vă rog, domnule ministru, unde sunt cele 10 paturi pentru marii arși, promise de PSD pentru fiecare spital județean?

Andrei Chelari: 27 de ani, angajat și contribuabil, suferă de o boală autoimună gravă, este în pericol de moarte, pentru că, de două săptămâni, tratamentul său nu mai este disponibil în spitale. În situația lui sunt zeci de mii de români. Domnule ministru,

Ați ieftinit medicamentele până au dispărut de pe piață și cele scumpe, și cele ieftine! Cum ne explicați acest fenomen?

Petre avea 16 ani și 8 luni și cancer în fază avansată când a fost trimis acasă de la Spitalul Județean Iași, pe motiv că reprezintă doar o cheltuială inutilă pentru spital.