Gheorghe Dinu Socotar

## **Domnul Gheorghe Dinu Socotar:**

Mulțumesc, domnule președinte. Domnule ministru, Doamnelor și domnilor, Stimați colegi,

Suntem în fața unei proceduri parlamentare pe care Constituția României o pune la dispoziția membrilor Parlamentului, procedură folosită de regulă de opoziția parlamentară.

Moțiunea simplă, așa cum este definită de Constituție și de literatura de specialitate, oferă posibilitatea semnatarilor ei să-și exprime poziția, atitudinea, doleanțele sau revendicările într-o anumită problemă de politică internă sau externă, pe care o supun dezbaterii și votului Camerei sesizate, Camera Deputaților, în cazul nostru, aspect subliniat de antevorbitorii mei.

Ea este o armă politică și ar fi bine să fie folosită ca atare, pentru a semnala derapaje, pentru a corecta erorile de parcurs ale guvernanților.

Este a șaptea moțiune simplă din această legislatură și, în egală măsură, din mandatul meu de parlamentar. Am constatat că, în loc de ceea ce ar trebui să fie în jocul și în echilibrul democratic, aceste moțiuni sunt, de fapt, niște platforme, care amestecă jumătăți de adevăr cu lozinci populiste și politicianiste, cu unicul scop de a acapara, măcar pentru o secundă, opinia publică, atenția mass-mediei, a presei, pentru un efemer moment de celebritate.

Din nefericire, nici documentul pe care îl dezbatem astăzi nu face excepție de la aceste practici. Încă de la începutul textului moțiunii, stimații noștri colegi din opoziție afirmă: „Prezenta moțiune aduce în atenție apărarea intereselor sectorului cultural, ale instituțiilor din domeniu și oamenilor implicați și, în același timp, subliniază necesitatea urgentă a soluționării problemelor cu care se confruntă acest mediu, sub actuala guvernare.” Vă rog să remarcați sintagma „sub actuala guvernare.”

Stimați colegi, dacă tot vorbeam despre jumătăți de adevăr amestecate cu lozinci populiste, nu poate fi un exemplu mai bun pentru a ilustra această tehnică de manipulare decât această sintagmă de la sfârșitul frazei citate, „sub actuala guvernare”.

Trecând peste aspectul că este de-a dreptul ridicol să încerci să pui presupusele nerealizări ale unui domeniu în sarcina unui guvern sau pe umerii unui ministru care este în funcție de circa două luni, vă întreb, stimați colegi: care a fost Guvernul postdecembrist care a tratat cultura ca pe o prioritate națională? Asta în mod real, și nu numai declarativ.

De fapt, dați-mi voie să reformulez. Care a fost Guvernul care, în ultimii 28 de ani, chiar dacă nu a considerat cultura drept o prioritate națională, a tratat-o măcar la nivelul celorlalte ministere?

Întrebările sunt, desigur, retorice, dar cert este un lucru. Timp de 28 de ani, cultura a fost o cenușăreasă a tuturor guvernelor, indiferent de configurația lor politică, în care s-au regăsit și reprezentanții puterii de azi, dar și ai opoziției politice de azi. Tocmai de aceea resping categoric intenția semnatarilor moțiunii, de a transfera întreaga responsabilitate pentru nerealizările de trei decenii dintr-un domeniu pe umerii unui ministru aflat în funcție de două luni.