Máté András Levente

## **Domnul Máté András Levente:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Grupul UDMR din Cameră nu a greșit atunci când s-a votat Proiectul de hotărâre privind vacantarea postului de deputat, funcției de deputat în cazul domnului Petre Roman. Grupul UDMR nu a greșit pentru că nu a votat acel proiect de hotărâre. Și-mi cer scuze, dar pentru a împrospăta ce am spus atunci când s-a adoptat, și-mi cer scuze încă o dată, citez din stenograma acelei ședințe. Și am spus așa: „Dar, stimați colegi, îmi pun o singură întrebare, prin prisma art. 175 din Codul penal actual, unde toți deputații sunt considerați funcționari publici, și întreb: să-mi spuneți și mie ce se întâmplă în situația în care domnul Petre Roman câștigă contestația și curtea de apel va spune: «Domnule Petre Roman, agenția a greșit și dumneavoastră sunteți în regulă.» Ce va face dumnealui? Pentru că astăzi vacantăm acest post de deputat, cine va plăti, din ce buget, indemnizația care i-ar reveni dumnealui și ce va plăti, eventual, dacă CEDO va hotărî că statul român a greșit din nou?”

Acest lucru l-am spus atunci când am adoptat hotărârea de vacantare. Atunci nici inclusiv colegii noștri liberali n-au ieșit să-și apere propriul coleg, deși domnul Petre Roman spunea: „Am depus contestație și încă nu există o hotărâre definitivă prin care se spune că da, există acea incompatibilitate.” Dar noi ne-am grăbit. Și de ce ne-am grăbit? Pentru că unora dintre noi le e frică de agenție. De ce să-ți fie frică când ai adevărul în mână? Dacă nu luăm deciziile atunci când trebuie, ajungem în asemenea situații, cu demagogia înainte, și spunem numai ce auzim sau ce vrem să citim. Greșim. Și uite, iată că am greșit. Ați greșit enorm cei care ați votat atunci. Și subliniez: am votat și acum pentru acest proiect de hotărâre, pentru că reparăm o greșeală a dumneavoastră care ați votat „pentru”. Și țin minte, eram singurul grup cu câțiva colegi din alte grupuri care au spus „nu”. Și domnul Petre Roman, țin minte, a solicitat de nenumărate ori să ia cuvântul să se apere, să spună că: „Da, am depus contestație”, dar nimeni nu a vrut să-l audă. Și am votat ca trenul accelerat, repede înainte. Asta e greșeala când ne e frică să spunem adevărul de la microfon și asta va duce, din păcate, să greșim, greșim, greșim în continuare.