Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·13 octombrie 2009
procedural · retras
George Crin Laurențiu Antonescu
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru
Discurs
## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**
Domnule președinte, Doamnă președinte, Domnule prim-ministru, Stimați colegi, Domnilor miniștri,
Vreau să precizez, din capul locului, că din toate minciunile spuse și azi de primul-ministru mă voi ocupa doar de una, simplu, sec, precizând că această moțiune de cenzură este inițiată de Partidul Național Liberal și Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, că ea nu are nicio legătură cu legea pensiilor și că a fost, de altfel, cronologic anunțată și inițiată înainte ca domnul prim-ministru să apuce să asume ultima dintre legile cu care crede că va intra în istorie.
În rest, doresc să mă adresez azi nu primului-ministru, doresc să mă adresez dumneavoastră, și prin dumneavoastră țării, pentru că, oricâte resurse comice ne-ar oferi și discursul de azi, și prestația în ansamblu a acestui Guvern, nu avem, din păcate, privind spre țară, motive de râs.
Eu cred că, dincolo de faptul că acest Guvern este nelegitim politic, și aceasta se va dovedi azi, dincolo de faptul că este vădit incapabil să se ocupe serios și eficace de vreuna din problemele țării, și aceasta s-a dovedit de nouă luni, și s-a dovedit și mai abitir în ultimele două-trei săptămâni, dincolo de acestea, este inacceptabil ca noi să nu
vedem peste capul Guvernului Boc. Și aceasta vreau să spun astăzi, că dacă azi se întâmplă, pentru prima dată în 20 de ani de democrație românească, în ultimii 20 de ani, ca un guvern să cadă, și Guvernul va cădea, misiunea noastră este să nu ne mulțumim cu aceasta și să înțelegem că acest Guvern nu a adus toate relele României, că acest Guvern este doar chintesența viciilor politice românești și este cel care le-a ridicat la cel mai înalt grad, pe cea mai înaltă treaptă.
Important pentru noi este să privim peste capul Guvernului Boc, să privim înainte, să privim în viitor, într-un viitor care poate să înceapă cu gestul nostru de astăzi.
În România, știm bine, deși nu ne spune primul-ministru și nu ne-a spus nici președintele țării în lungul său raport de bilanț, în 9 luni de zile s-a ajuns la 650.000 de șomeri, la peste 105.000 firme mici și mijlocii falimentate sau cu activitatea întreruptă, bugetul statului a ajuns să încaseze cu 15% mai puțin decât în anii precedenți pe vremea aceasta. Cu toate acestea, cheltuielile, deși încasăm mai puțini bani, au crescut cu peste 8,3%, rata șomajului este estimată, rezonabil, a fi de 9–9,7% până la sfârșitul acestui an.
Ce e mai grav este că aici nu avem de-a face cu cifre, ci avem de-a face cu oameni. Pentru că cifrele pot fi aranjate, răstălmăcite, putem să venim cu tot felul de sondaje, putem să ne ducem și să mai păcălim o dată FMI-ul sau să înglodăm încă o dată țara cu un FMI care se lasă păcălit, dar există oameni în carne și oase care nu mai au un loc de muncă, oameni în carne și oase a căror putere reală de cumpărare scade, oameni care au grija zilei de mâine și care n-au nicio speranță.