Ciprian Minodor Dobre

## **Domnul Ciprian Minodor Dobre:**

Da.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Din păcate, n-o să mă adresez distinșilor noștri colegi pentru început, ci voi încerca să mă adresez domnului prim-ministru.

Da, domnule prim-ministru, o să încerc să mă adresez cu respect și să vă spun că v-am urmărit aseară la televizor cu atenție, atâta cât suntem noi capabili, și cred că v-am urmărit cu suficientă atenție astăzi în cel mai important for democratic al României, și anume Parlamentul. V-am auzit spunând că în România sunt 250 de mii de pensii speciale. Adică, dacă ar fi să parafrazăm din domnul Emil Boc, sunt 250 de mii de pensii „nesimțite”. Nu-mi aparține acest cuvânt, îi aparține domnului Boc.

Vă informez că în România există 80 de parlamentari cu astfel de pensii privilegiate. Dezinformați, domnule primministru. O faceți cu aceeași abnegație ca pe vremea lui Ceaușescu.

Domnule prim-ministru, vă spun foarte răspicat și vă întreb, în același timp, de ce refuzați să vorbiți? Ale cui sunt celelalte 242 de mii de pensii privilegiate? Cine sunt aceștia? Să fie oare cadrele de la Ministerul de Interne? Să fie cadrele Ministerului Apărării Naționale? Sau cadrele pensionate ale serviciilor române de informații?

Cred că aveți această datorie, domnule prim-ministru, nu ca aseară, să vă bâlbâiți la această întrebare, însă eu o spun răspicat, în Parlament: da, în România primesc pensii speciale 80 de parlamentari!

Domnule președinte de ședință,

Domnilor miniștri,

## Domnilor colegi,

Voi da citire unui text: „Acum, când întregul popor se pregătește să întâmpine prin fapte de muncă marele eveniment din viața partidului, unitatea tuturor cetățenilor țării reliefează înalta răspundere ce ne revine fiecăruia în partid de destinul nostru revoluționar. În acest climat de profundă angajare și răspundere, nu vom precupeți niciun efort pentru a ne putea onora cu cinste de nobilele noastre misiuni ce ne revin, pentru a întâmpina conferința națională a partidului cu bogate și frumoase rezultate, alături de angajamentul solemn al participării noastre.”

Acest citat a apărut într-un articol din 10 decembrie 1987, în „Făclia”, revista de la Cluj a Partidului Comunist Român, și a fost scris de Emil Boc