Teodor Atanasiu

Dragi colegi,

Am auzit astăzi că și eu fac parte dintre cei care am greșit atât de mult încât țara asta să ajungă să taie pensii și să taie salarii.

Vreau să vă aduceți aminte că la începutul anilor 1990–1991–1992 se năștea un partid: Partidul Democrat și se năștea o idee politică, spusă de conducătorul acestui partid atunci, că noi trebuie să devenim o țară capitalistă, că nu e foarte important cum se strânge capitalul, ci important este să se strângă.

Și atunci, auzind aceste lucruri frumoase, a înviat un gând în gândurile tânărului Răducu, și a spus el: „Asta este țara în care vreau să trăiesc”. Și și-a făcut și un plan ca el să devină ministru, de orice, nu contează, de economie, de transporturi, de învățământ, de ce-o fi, și familia să devină capitaliștii, care nu contează cum strâng capitalul, important este să-l strângă. Și au trecut la treabă, și au strâns capital și, dacă nu au reușit cu familia să strângă suficient, a mai încercat și cu prietenii: cu domnul Manțoc, cu domn’ Costel, pe care-l aduceați când vă lăsați Dacia la capătul Craiovei și vă luați Volvo, să veniți la București.