Victor Viorel Ponta

Așa încât sigur nu mi-aș dori să vă fie astupată în niciun caz gura.

Dincolo de asta...

Amintirile dezbaterilor trecute...

Dincolo de acestea, vreau, totuși, la modul foarte serios și foarte onest, să spun că mă aflu astăzi aici în urma unei inițiative a opoziției, o inițiativă absolut corectă, discutată la întâlnirea pe care am avut-o atât cu reprezentanții Partidului Democrat Liberal, cât și cu cei ai UDMR, ideea de a prezenta în Parlament – evident, în primul rând majorității care susține Guvernul, dar și minorității actuale – o proiecție pentru următorii șapte ani.

Cred că este un semn de normalitate.

Cred că așa trebuie făcut de acum încolo. Orice decizie importantă pentru țară poate fi luată de Guvern în urma informării, în urma sprijinului pe care îl obține în Parlament. Dacă vreți, cred că și atunci când reprezentantul României,

în speță președintele, a negociat alocația, alocarea sumelor pentru România, ar fi trebuit să facă acest lucru în baza unui mandat dat de către dumneavoastră, de Parlament.

În acest fel, ar fi avut o legitimitate mai mare de a reprezenta România tocmai pentru o perioadă în care nu știu dacă eu voi mai fi prim-ministru, dar sigur președintele nu va mai fi președinte.

Cred că era necesar acest lucru și vreau ca, pornind de la acest moment, toate deciziile importante pe plan european să fie luate cu informarea dumneavoastră, în urma unei dezbateri și în urma unui sprijin pe care Parlamentul, autoritatea supremă de reprezentare a voinței poporului român, să o dea fie președintelui, fie Guvernului, fie celor care reprezintă România în diverse situații.

Cu atât mai mult consider că este importantă această prezentare și această dezbatere – mai lungă, mai scurtă, este o decizie a Camerei – pentru că urmează șapte ani în care trebuie să învățăm din propriile noastre greșeli din perioada 2007–2013, șapte ani în care, într-adevăr, aproximativ 40 de miliarde de euro ar trebui să fie absorbite de România fie pentru Politica agricolă comună, fie ca fonduri structurale și de coeziune, șapte ani cu totul și cu totul speciali. 2018 va fi anul în care România, în forma sa mare, unită, împlinește 100 de ani și 2019 va fi anul în care România va asigura președinția Uniunii Europene. De aceea, chiar dacă poate părea prematur, cred că – chiar din acest an, chiar din perioada următoare – trebuie să ne pregătim pentru aceste momente care urmează.

Pentru a putea însă să vorbim și să ne gândim ce vom face cu fondurile alocate României în perioada 2014–2020, cred că este de datoria mea să vă informez foarte succint, fără niciun fel de critică sau dorință de a-i critica pe cei care au fost în această perioadă la guvernare, ci doar cu cifre foarte reci, ce s-a întâmplat cu prima perioadă, în care România a devenit membră a Uniunii Europene, 2007–2013.

Și, la începutul anului 2012, cred că februarie era, președintele Comisiei Europene, domnul Barroso, folosea, când se referea la absorbția fondurilor europene de către România, termenul „dureros de scăzută”. Era, într-adevăr, o situație extrem de gravă, pe care am... sau mai bine zis pe care o criticam cu toții, dar care părea fără niciun fel de soluție.