Iulian Urban

## **Domnul Iulian Urban:**

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte. Stimați colegi,

Este adevărat că, într-o măsură sau alta, sunt instituții în această țară despre care pot spune că nu funcționează corect, că pot folosi, la un anumit moment, ca obiect de presiune politică. Eu cred că trebuie să votăm legi și, în special, această lege, lăsând la o parte orice fel de aspect de natură emoțională.

Nu cred că trebuie să venim la tribuna Parlamentului să pledăm pentru cauzele noastre. Cu siguranță, fiecare dintre noi, dacă a avut vreodată o cât de mică tangență cu justiția, probabil că am fost nemulțumiți. Asta este, nu avem ce să facem.

Dacă ați avut timp să vă uitați pe raportul celor două comisii, veți constata, iar eu vreau să fac o paranteză pentru a vă spune că sunt dintre cei care consider că legea, în actuala formă, este o lege extrem de blândă... Și, într-adevăr, în această formă în care a ieșit din cele două comisii, cred că, în momentul de față, ANI arată ca un pechinez bătrân, fără dinți în gură, care este pus să păzească o turmă de oi în fața unei haite de 100 de lupi înfometați.

Vreau să vă spun că, în momentul de față, sunt suficiente filtre oferite de această lege, sunt suficiente proceduri. Persoana este invitată în fața ANI. Inspectorii nu au voie să facă niciun demers până persoana nu este invitată.

Al doilea filtru este această comisie, care a fost eliminată în dezbaterile celor două comisii reunite. Mă refer la comisia de verificare de pe lângă curțile de apel.

În critica adusă de Curtea Constituțională Legii ANI s-a spus un singur lucru, și anume faptul că ANI nu poate să facă ceea ce fac magistrații. Această comisie de verificare a averilor de pe lângă curțile de apel era formată din magistrați, care trebuiau să facă ce fac magistrații, care, atenție! – și o să vă rog să citiți acea secțiune –, o să vedeți că nu pot să confiște averi. Nu-ți fac absolut nimic, pentru că ei fac o cercetare, sunt obligați să citeze persoana și apoi trimit dosarul în instanță sau dau o ordonanță de clasare. Iată vorbim de al doilea filtru.

Al treilea filtru, și cel mai important, este cel al justiției. Antevorbitorii noștri, care își povesteau experiențele personale, au spus: am câștigat în instanță. Foarte bine, acolo este și normal să se finalizeze orice fel de dezbatere asupra unor aspecte care privesc vinovăția sau nevinovăția unei persoane. Iată câte filtre și garanții avem. Iată că este mai mult decât necesar ca, în momentul de față, România să aibă o asemenea instituție și o asemenea lege.

Nu știu dacă trebuie să ne uităm la statistici care trebuie să ne arate nouă că în România este mai puțină corupție decât în Germania sau în alte țări ale Uniunii Europene, însă lucrul acesta îl constatăm și singuri. Nu trebuie să mai așteptăm să citim pe site-urile ziarelor sau în ziare despre fapte de corupție, despre cât fură nu știu ce oficial, ci trebuie să luăm măsuri de comun acord cu faptul că trebuie să avem grijă ca aceste instituții să nu ajungă la mâna intereselor unor politicieni.