Miron Tudor Mitrea

## **Domnul Miron Tudor Mitrea:**

Mulțumesc, domnule președinte. Domnule ministru,

## Stimați colegi,

N-aș fi intervenit, dar colegul și prietenul meu Radu Alexandru Feldman m-a făcut să-mi doresc să vin la acest microfon.

Sigur, cu toții suntem de acord că transparența și controlul averii într-o societate ca a României, în ceea ce privește demnitarii, sunt un lucru sănătos. Cu toții am fost de acord că vom vota această lege așa cum este ea acum. Cu toții suntem de acord că, de fapt, este o ipocrizie. Înființăm o instituție care, de fapt, nu are niciun fel de putere de a face acest lucru, la care m-am referit mai devreme, dar nu este singura ipocrizie care se întâmplă în Europa și în România.

Eu, personal, aș fi fost de părere că ori facem o instituție care are, cu adevărat, forță să acționeze în acest domeniu, ori n-o facem. Am hotărât s-o facem într-o formă care, după părerea mea, nu-și va atinge scopul. Își va atinge totuși alt scop. Cel mai sigur, în România, să se discute despre un lucru este ca acel lucru, acel document să fie confidențial. Faptul că avem o declarație de avere confidențială, asta nu numai că mă duce cu gândul că instituția va avea un extrem de mare impact politic de data aceasta, ci mă duce la convingerea că va avea acest impact pentru că aceste declarații confidențiale, știm cu toții, cei care suntem în sală, vor ajunge la presă înainte de a fi scrise. Este un lucru cunoscut și abia în acest mod vom crea mai multe discuții despre noi și despre ceea ce avem noi ca avere. De aceea, eu eram de acord mai degrabă cu forma inițială, în care, dacă tot era să spunem, trebuia să spunem tot.

Vă aduc aminte că au fost doi parlamentari, care, pe modelul greșit de declarație de avere, ca să folosesc un cuvânt elegant dat de Monica Macovei, și-au scris toată averea, element cu element – Nicolae Văcăroiu și cu mine –, încercând să se păzească de „confidențialitatea” care poate veni din spatele unei asemenea acțiuni. Eu sunt convins că, după ce va trece acest vot pe care îl vom da, acest element de confidențialitate va fi principala armă politică care se va putea folosi împotriva oricărui demnitar din România.

Mai am o problemă. Dacă vrem să vedem cum stăm cu averile demnitarilor, de ce Dumnezeu băgăm 600.000 de oameni sau 400.000 de oameni în control? Ca să fim siguri că nu putem să urmărim ceea ce se întâmplă sau ca să putem să folosim – și nu vorbim de ANI, că noi facem legea, nu ei o fac –, ca să putem să vorbim de faptul că nu a fost controlat X sau Y din cauză că nu a fost timp?

Dacă este vorba de averile demnitarilor, de ce nu limităm Legea ANI numai la demnitarii care conduc această țară și o ducem până la tot felul de șefi de servicii și de birouri? Acesta este pentru mine un nou motiv de a mă întreba.

Nu vreau să intru mai departe, dar aș vrea să-i răspund colegului meu Radu Feldman Alexandru, să-i spun că nu este adevărat... Îți dau o veste bună, Radule, nu este Parlamentul, cel puțin în România, instituția cu cea mai joasă imagine, slavă Domnului că Guvernul Boc ne-a luat-o înainte și, în felul acesta, am trecut și noi pe locul penultim. Vă mulțumesc.