Octavian Fulop

## **Domnul Octavian Fulop** – _supraviețuitor al Holocaustului_ **:**

În primul rând, mulțumesc pentru invitația făcută ca să pot vorbi despre un trecut urât în istoria..., cunoscut în istoria omenirii – Holocaustul.

Numele meu a fost prezentat, Octavian Fulop.

Înainte să vă vorbesc mai departe, aș dori să mulțumesc și doamnei Anca Dragu, care a facilitat această întâlnire în cel mai înalt forum al aleșilor poporului nostru, Senatul României.

Sunt din localitatea Miercurea Nirajului de origine, aproape de orașul Târgu Mureș – poate că unii dintre dumneavoastră au trecut pe acolo. O localitate frumoasă, de care mă leagă amintirile cele mai frumoase și cele mai nefrumoase ale copilăriei mele.

Am fost singurul copil la părinți. La vârsta de 13 ani, la vârsta de 13 ani și jumătate am fost deportat în lagărul de la Auschwitz-Birkenau, lagăr cunoscut ca „lagărul morții”. Astăzi, în România, mai suntem 12 supraviețuitori ai acestui lagăr, dintre care unul este subsemnatul, singurul din municipiul București care mai trăiește.

Ca să intru acum, în câteva cuvinte, în anumite momente... Mă scuzați că voi enunța câteva momente. Nu..., timpul nu permite, timpul acordat, ca să intru în toate detaliile, deci voi enunța anumite probleme. Mie-mi face... mi-a făcut și-mi face o plăcere deosebită să port dialog. Dacă cineva va avea anumite întrebări, sigur că voi răspunde cu plăcere. Poate că, dacă nu vom reuși aici, la o altă întâlnire.

Cum am spus, am fost deportat la 13 ani și jumătate. În mod concret, după Dictatul de la Viena, în 1940, luna septembrie, creșterea antisemitismului s-a întețit – eu mă refer în zona mea, Transilvania de Nord – atât prin mass-media, cât și prin autoritățile locale. Anexarea Transilvaniei de Nord la Ungaria horthistă a făcut ca... Situația noastră, în general, a evreilor, despre asta vorbesc eu, nu vorbesc de altă etnie, s-a înrăutățit foarte mult.

Situația culminează în ’40, decembrie... Mă scuzați, în ’44, când Ungaria este ocupată de trupele germane, Ungaria horthistă mă refer. Din acest moment, evenimentele se succed foarte rapid: o stea galbenă – purtare, obligatoriu 10 centimetri, confiscarea averilor evreiești și trec până la violența fizică. Adică oamenii sunt chemați la jandarmeria

locală să declare averile – se depune mai înainte – și, mă rog, erau supuși la cele mai crunte bestialități cei care erau considerați că nu au depus toate bunurile. Mă refer: bani, bijuterii, tablouri et cetera, sigur, obiecte care puteau să fie ascunse.

În luna aprilie, cam pe la sfârșitul lunii, într-o dimineață ne trezim cu jandarmeria locală, să luăm bunurile ce putem, strânși la școală. Ne-a ținut acolo câteva zile, 3-4 zile, sub pază, estimativ – unele chestiuni, sigur, și mie mi-este foarte greu, că au trecut aproape 80 de ani de atunci, acum am 92 de ani, împliniți în luna octombrie...